Doua obiective industriale din Muntii Apuseni, cu mari probleme in ceea ce priveste pericolul de poluare a mediului, sunt de cativa ani veritabile destinatii turistice. Fenomenul s-a accentuat in 2020 pe fondul pandemiei de coronavirus.
Iazul de la Valea Sesei si cariera de la Rosia Poieni sunt vizitate atat de turisti romani, cat si de persoane din strainatate, care sunt socate de ceea ce vad la fata locului.
In urma cu mai bine de 30 de ani, despre localitatea Geamana din Muntii Apuseni nu se stia aproape nimic. Iazul de steril care a acoperit satul Geamana, cu tot cu cele 400 de case, s-a transformat in principalul punct de atractie din comuna Lupsa.
Tot ce a mai ramas din satul in care locuiau peste 1.000 de suflete este turla bisericii. Restul este sub ape. Nuantele de rosu si verde ce aduc aminte de deseurile varsate in iaz, de la cariera de cupru de la Rosia Poieni, aduna an de an fotografi si turisti veniti sa vada “minunea”. Putini sunt cei care se mai gandesc la suferinta localnicilor care si-au vazut casele, mormintele si gradinile cum dispar sub apele tulburi si rosiatice.
Cei cativa localnici care au mai ramas in zona sunt aproape izolati de lume. Pentru a ajunge de civilizatie au de parcurs cativa kilometri buni pe un drum ingust, neasfaltat si plini de gropi. Pe langa turistii obisnuiti, Geamana este si o destinatie preferata de fotografi si producatori de film. Si din acest motiv, zona a ajuns una dintre cele mai vizibile din Romania pe internet. Mii de fotografii care ilustreaza dezastrul ecologic de aici sunt publicate si pot fi vizualizate pe internet.
Iazul de decantare Valea Sesii se intinde pe 130 de hectare si se vede de la intrarea in zona. O intindere de mal rosu si verde pe care nu o poti cuprinde cu ochiul liber. La o prima privire nici nu iti poti da seama ce este sau cum a fost posibil ca un sat intreg sa dispara. Dupa ce parcurgi un drum de pamant, aproximativ jumatate de ora, ajungi in locul in care au mai ramas urmele unei foste comunitati si cea mai importanta atractie.
Turla bisericii ingropate in steril, sigura dovada ca acolo a existat un sat. Nu se poate vedea nimic altceva sub namolul are mai are putin pana sa inghita si ultima bucatica din Geamana. Iarna, totul este acoperit de gheata si zapada astfel incat cei mai curajosi pot sa ajunga pana la turla si acoperisul bisericii din sat
Linistea din peisajul ce inconjoara iazul este tulburata doar de “vuietul” unor conducte groase pe care este adus sterilul cale de mai multi kilometri de la combinatul din Rosia Poieni. Ironia sortii face ca inchiderea sau oprirea activitatii la combinat sa fie echivalenta cu un veritabil dezastru ecologic.
Sterilul de pe conducte contine si var, substanta necesara pentru diluarea actiunii metalelor grele din iaz. La Geamana mai exista doar cateva casute care par parasite si o biserica noua ridicata pe deal. Restul este acoperit de sterilul care creste de la an la an.
Decizia de a transforma radical zona a fost luata de Nicolae Ceausescu, care a vrut sa faca la Rosia Poieni cea mai mare exploatare de cupru din Europa. Exploatarea zacamantului a inceput in anul 1978, iar productia de cupru in 1983. O parte dintre cei 1.000 de localnici au fost atunci desapagubiti si au reusit sa se mute din localitate.
Cei care au ramas au fost nevoiti sa se mute tot mai sus pe deal, pentru a se feri de iazul de steril. Ei au fost martorii dezastrului care a urmat. Daca la inceputul anului 1986, cand a inceput deversarea sterilului, traiau sute de familii in zona, acum, in casutele rasfirate in jurul lacului daca mai locuiesc circa 15 oameni.
Iazul de decantare Valea Sesii este locatia principala de depozitare a sterilului provenit de la exploatarea miniera de suprafata Rosia Poieni. Aici ajung reziduurile de la cariera exploatata de Cupru Min. Sterilul este rezultatul zacamantului exploatat din cariera uriasa de la Rosia Poieni, al doilea obiectiv turistic din zona. Societatea Cupru Min a amenajat aici un punct de belvedere de pe care se poate observa imesitatea gropii sapate in cei peste 30 de ani de exploatare.
La Rosia Poieni se ajunge cel mai usor prin localitatea Gura Cornei, doar ca la intrarea in Rosia Poieni exista un paznic care vegheaza zona industriala. Din DN75, la intrare in Abrud dinspre Zlatna, drumul coteste la dreapta si urca cativa kilometric pana in zona exploatarii minere. La barajul de la Valea Sesei se ajunge cel mai facil din comuna Lupsa, cu o masina de-a lungul vaii Sesii, in jur de 5 kilometri, pana la altitudinea de 700 de metri.