În continuarea manifestărilor de celebrare a Centenarului Marii Uniri, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca organizează, în perioada 18 – 21 octombrie, o conferință internațională, cu titlul: „Sfârșitul unei lumi. Primul Război Mondial și geneza unei noi ordini mondiale 1848 – 1918 – 1918. Afirmarea unei Națiuni” („The End of an Era: World War One and the Birth of a New World Order 1848 – 1918 – 2018. A Nation Affirmed”).

Ampla manifestare științifică istorică reunește istorici de renume din România, SUA, Franța, Germania, Cehia, Serbia, Slovacia și, nu în ultimul rând, Ungaria.

Grupul de istorici cu reputație internațională va încerca să prezinte puncte de vedere, posibil, convergente, dar cu siguranță bine documentate, cu privire la cea mai zbuciumată perioadă din istoria modernă a Europei, perioadă care a condus la destrămarea unor imperii și afirmarea fără precedent a unor națiuni. Prima mare reconfigurare teritorială a Europei a avut loc imediat după sfârșitul Marelui Război, astfel încât multe națiuni europene sunt anul acesta în fața celebrării a 100 de ani de existență, în formele actuale. Pentru majoritatea țărilor europene este vorba de un moment de sărbătoare, în timp ce pentru altele de un moment de tristețe și nostalgie după teritoriile pierdute, ca în cazul urmașilor Imperiului Austro-Ungar.

Din acest punct de vedere, poate cele mai așteptate prelegeri vor fi cele ale lui Balazs Ablonczy, președintele controversatei Comisii Trianon, din cadrul Academiei Ungare de Științe, care va vorbi despre rolul lui Pal Teleki (prim-ministru ungar la momentul 1920) în negocierile Tratatului de Pace de la Trianon, și cea a lui Gergely Romsics, membru al aceleiași comisii, care va expune rezultatele unei cercetări asupra însemnărilor reprezentanților delegației Ungariei la Tratatul de Pace de la Trianon.

Evenimentul va fi cu atât mai interesant cu cât este de așteptat ca aceste expuneri să se situeze pe un curs de coliziune cu cele ale altor istorici invitați.

Toate activitățile organizate de UBB au o greutate aparte, sintetizând munca de zeci de ani a unor cercetători istorici de renume din Europa și contribuind decisiv la informarea corectă a tuturor celor interesați de relevanța ultimilor 100 de ani în istoria statelor europene.

Este de menționat că, tot în această perioadă și tot la Cluj-Napoca, a fost semnalată încercarea unei structuri maghiare „nostalgice” (în exprimare elegantă), de a acredita ca reprezentativă o declarație comună maghiaro-română, referitoarea la „necesitatea” și „oportunitatea” realizării autonomiei teritoriale pe criteriu etnic, în România. Au fost invitate, din partea română, unele persoane cunoscute pentru atitudinea defăimătoare la adresa propriilor conaționali și culturi (vezi „M-am săturat de România”, a lui Sabin Gherman), precum și persoane nereprezentative pentru punctele de vedere și interesele românești.