În ultimii ani, scena politică românească a fost martora ascensiunii fulminante a lui George Simion, liderul AUR și câștigătorul primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2025. Unii comentatori îl descriu drept un „Codreanu reîncarnat”, o figură naționalistă care, asemenea „Căpitanului”, îmbină simbolismul tradițional cu discursul radical. Dar cât de întemeiată este această paralelă? Dincolo de retorica electorală și spectacolul mediatic, există o serie de similitudini notabile între George Simion și Corneliu Zelea Codreanu, liderul legionar al perioadei interbelice.
1. Naționalismul ca ax central al ideologiei
Atât Codreanu, cât și Simion au făcut din naționalism pivotul programului lor politic. Codreanu milita pentru o Românie purificată moral, condusă de elitele „naționale”, în timp ce Simion promovează o versiune modernă a acestui discurs, ambalată în sloganuri anti-UE, anti-globalizare și suveraniste. Ambii au recurs la retorica despre „trădătorii neamului”, elita coruptă și necesitatea unei „renașteri naționale”. Simion, deși afirmă că susține valorile europene, are un discurs ambiguu, în care coexistă loialitatea față de NATO și o simpatie tacită pentru narativele anti-occidentale.
2. Simbolismul popular și teatrul politic
Corneliu Zelea Codreanu s-a remarcat printr-o cultivare minuțioasă a imaginii publice: portul popular, gestica reținută, privirea „mistică”, toate au fost atent calibrate pentru a-l transforma într-un lider carismatic. Simion i-a preluat stilul: apare adesea în cămașă tradițională, își inscenează evenimentele publice cu o regie menită să evoce „România profundă”. Nunta sa din 2023, la care au participat aproximativ 12.000 de persoane, a fost comparată cu cea a lui Codreanu din 1925, eveniment care a atras peste 80.000 de români. În ambele cazuri, a fost vorba de marketing politic travestit în sărbătoare națională.
3. Atragerea maselor defavorizate și fără studii superioare
Codreanu a știut să mobilizeze „românul simplu” – țărani, muncitori, tineri deziluzionați – cu un discurs anti-sistem și religios. Simion mizează pe același segment: oameni nemulțumiți de clasa politică, cu educație precară, sensibili la teme precum familia tradițională, religia ortodoxă și patriotismul ostentativ. Ambii au oferit speranță prin promisiuni de reformare radicală a societății, de întoarcere la „valorile neamului”.
4. Relația ambiguă cu violența politică
În timp ce Codreanu a orchestrat direct asasinate politice – de la premierul Duca la Nicolae Iorga –, Simion nu a ajuns la asemenea extremități, dar a cultivat un climat de agresivitate și provocare. A forțat intrarea în instituții publice, a agresat fizic un ministru, a încurajat presiuni asupra judecătorilor CCR și a desfășurat acțiuni de intimidare împotriva oponenților politici. Legătura cu grupări ultrașe și implicarea în incidente precum cel din Valea Uzului întăresc această paralelă cu tacticile de forță promovate de Garda de Fier.
5. Ambiguitatea față de trecutul legionar
Întrebat despre Codreanu, Simion evită o condamnare clară. Răspunsurile sale – evazive, relativizante – lasă loc unei nostalgii neasumate față de mișcarea legionară. De altfel, legătura sa cu Călin Georgescu, personaj care a declarat că Codreanu și Antonescu „au făcut și fapte bune”, consolidează percepția că liderul AUR vede în trecutul interbelic o sursă de inspirație ideologică. Deși ulterior s-a distanțat de Georgescu, mesajele nu au fost niciodată tranșante în delimitarea de fascism.
6. Ascensiuni-surpriză și legitimitate prin „voința poporului”
Codreanu a ajuns în fruntea mișcării legionare într-o perioadă de criză politică, economică și morală, exploatând spaimele colective. La fel, Simion a intrat în Parlament printr-o surpriză electorală în 2020, cu doar 9% din voturi, dar a devenit rapid o figură centrală în peisajul politic. Ambii au câștigat teren fără un sprijin mediatic major, mizând pe canale alternative – fie propaganda orală și religioasă în cazul lui Codreanu, fie social media și mobilizarea online în cazul lui Simion.
Simion, un Codreanu adaptat secolului XXI?
George Simion nu este – cel puțin nu încă – un redivivus al lui Corneliu Zelea Codreanu. El nu deține o gardă paramilitară, nu orchestrează asasinate politice și nu se declară fascist. Dar asemănările în plan ideologic, stilistic și de strategie electorală sunt greu de ignorat. Atât Codreanu, cât și Simion sunt produse ale unei Românii divizate, frustrate, în căutare de sens și mântuire națională. Iar această paralelă nu este doar o temă de discuție academică – ci un semnal de reflecție pentru prezentul democratic al țării.
Cum își schimbă discursul despre Ucraina și Moldova
În ultimele zile liderul AUR încearcă să își modereze sau chiar să își schimbe retorica în speranța că va putea dobândi mai mult capital electoral.
Candidatul AUR la alegerile prezidenţiale, George Simion, afirmă că ”nimeni întreg la minte, din România, nu poate cere Ucrainei să accepte renunţarea la teritorii”, după ce toată campania a făcut declarații anti-Ucraina și împotriva acordării de ajutor militar Ucrainei în războiul cu Rusia. Simion critică Rusia, admiţând că aceasta duce un ”război de agresiune” împotriva Ucrainei. ”Războiul acesta nu mai poate continua. Nu duce niciunde”, spune el, susţinând că ruşii ”se hrănesc din haos” şi ”vor că blocheze şi să creeze disensiuni”, transmite News.ro.
El a spus că ”Rusia supralicitează” şi ”încearcă să joace tare cu Donald Trump, care vrea să fie un făcător de pace, un peacemaker”.
De asemenea cu altă ocazie spunea că prima vizită de stat pe care o va face e la Chișinău – țară în care este persona non grata.
Surse bibliografice:
- Monitorul Oficial – Date alegerile parlamentare 2020, alegerile prezidențiale 2024
- The Telegraph, interviu cu George Simion – martie 2025
- Radio Europa Liberă România, „George Simion – Dosar de politician extremist” – 2024
- Interviu Realitatea TV – 2022
- Academia Română – Istoria Mișcării Legionare, coord. Gh. Buzatu
- BOR – Comunicat oficial despre AUR – 2023
- CPAC – Lista invitaților 2025, Washington D.C.
