Arheologii au descoperit mormintele „Cântărețelor lui Amon” la Luxor

O cameră funerară săpată direct în stâncă, descoperită în necropola Asasif de pe malul vestic al orașului Luxor, a scos la lumină un impresionant depozit funerar datând din perioada cunoscută în istoria Egiptului drept a treia perioada intermediară (perioada ce corespunde dinastiilor a XXI-a , a XXII-a , a XXIII-a , XXIV-a , XXV-a). În interior, arheologii egipteni au descoperit 22 de sarcofage din lemn pictate și opt papirusuri rare, păstrate în vase ceramice sigilate, descoperire care oferă noi indicii despre viața religioasă și administrativă a vechiului oraș Thebes.

Anunțul a fost făcut de Ministry of Tourism and Antiquities după cercetările realizate de o misiune comună a Supreme Council of Antiquities și Zahi Hawass Foundation for Archaeology and Heritage. Descoperirea a avut loc în sectorul sud-vestic al curții mormântului lui Sennep din zona Qurna, parte a vastei necropole tebane care se întinde în deșertul de pe malul vestic al Luxorului.

O cameră funerară organizată cu grijă

Arheologii au identificat o cameră dreptunghiulară săpată în roca de bază. Analiza preliminară sugerează că aceasta nu a fost un loc de înmormântare inițial, ci mai degrabă un depozit funerar secundar în care sarcofagele au fost relocate din morminte mai vechi pentru a fi protejate.

În interior se aflau 22 de sarcofage din lemn, bogat decorate, dispuse într-o manieră remarcabil de ordonată. Ele erau aranjate în mai multe straturi, pe aproximativ zece rânduri orizontale, capacele fiind separate de cutiile sarcofagelor pentru a economisi spațiu. Organizarea nu indică o reînhumare grăbită, ci mai degrabă o operațiune planificată, probabil coordonată de autorități religioase.

În interiorul sarcofagelor au fost găsite și mumii, un detaliu important, deoarece multe reînhumări din această perioadă au fost golite sau jefuite în Antichitate. Majoritatea sicrielor nu păstrează numele persoanelor înmormântate, dar includ frecvent titluri profesionale.

Cel mai des întâlnit este titlul: „Cântăreață a lui Amon”.

Rolul religios al „Cântărețelor lui Amon”

În timpul celei de-a Treia Perioade Intermediare, Egiptul a trecut printr-o perioadă de fragmentare politică după declinul Regatului Nou. Deși centrele de putere din nord s-au consolidat în orașe precum Tanis, sudul Egiptului a rămas dominat de puternica preoțime a zeului Amun.

Femeile care purtau titlul de „Cântăreață a lui Amon” nu aveau un rol marginal. Ele făceau parte din structura ritualică a templelor, participând la muzica sacră, la recitări și la ceremonii religioase desfășurate în complexul templului Karnak Temple.

Prezența repetată a titlului profesional, în locul numelui personal, sugerează că identitatea religioasă era uneori mai importantă decât cea familială în reprezentarea funerară. Descoperirea oferă astfel dovezi rare despre practicile colective de înmormântare asociate personalului templelor și despre statutul social al femeilor implicate în cultul lui Amon.

Opt papirusuri sigilate – o posibilă arhivă antică

Unul dintre cele mai interesante elemente ale descoperirii îl reprezintă opt papirusuri găsite într-un vas mare din ceramică. Unele dintre acestea sunt încă sigilate cu închiderile originale din lut.

Specialiștii le descriu drept o adevărată „comoară de informații”. Dacă sigiliile au protejat conținutul organic sau textul scris, documentele ar putea oferi informații prețioase despre administrarea templelor, ritualuri funerare, proceduri de îmbălsămare sau chiar despre activități economice ale preoțimii lui Amon.

Papirusurile sigilate descoperite în contexte arheologice sigure sunt relativ rare, iar analiza lor nu se limitează la text. Studiile asupra reziduurilor și materialelor pot oferi indicii despre metodele de păstrare și manipulare a documentelor în Egiptul antic.

Dovezi ale ritualurilor de îmbălsămare

Pe lângă sarcofage și papirusuri, arheologii au găsit și vase ceramice utilizate probabil în procesul de mumificare. Acestea ar fi putut conține natron, uleiuri, rășini sau fragmente de pânză folosite în procedurile de îmbălsămare.

Prezența simultană a sarcofagelor, mumiilor, vaselor ritualice și papirusurilor sigilate sugerează că încăperea nu reprezintă un mormânt obișnuit, ci rezultatul unei reorganizări funerare atent planificate, posibil într-o perioadă de instabilitate sau de reorganizare a necropolei.

Conservare și cercetări în desfășurare

Din cauza fragilității lemnului, specialiștii au intervenit imediat pentru conservarea sarcofagelor. Restauratorii au stabilizat fibrele degradate ale lemnului, au consolidat stratul de tencuială pictată și au curățat cu grijă suprafețele decorative.

Înainte de mutarea artefactelor în depozite specializate, întreaga cameră a fost documentată fotografic și arhitectural.

Arheologii încearcă acum să identifice mormintele originale din care au fost relocate sarcofagele. Acest lucru ar putea clarifica dacă femeile au fost inițial înmormântate împreună, ca membri ai aceleiași comunități religioase, sau dacă au fost adunate ulterior pentru protecție.

Necropola Asasif și contextul mai larg

Necropola Asasif face parte din vastul peisaj funerar al Tebei antice, una dintre cele mai mari zone arheologice în aer liber din lume. Regiunea include morminte monumentale ale unor oficiali din Regatul Mijlociu și din perioadele ulterioare, dar și numeroase reînhumări realizate de-a lungul secolelor.

Descoperirile recente din această zonă arată că perioada intermediară a Egiptului nu a fost neapărat o epocă de declin, ci una de reorganizare religioasă și administrativă complexă.

Sarcofagele pictate ale „Cântărețelor lui Amon”, alături de papirusurile sigilate, oferă noi dovezi despre capacitatea instituțiilor religioase din Teba de a gestiona ritualurile funerare într-o perioadă în care puterea politică centrală se schimba.

Pe măsură ce procesul de conservare și traducere a papirusurilor avansează, aceste documente ar putea readuce la lumină voci uitate ale unei epoci din istoria Egiptului antic care rămâne încă puțin cunoscută.