Sunt foarte aproape de Peștera Bolii, pe drumul dintre Petroșani și Simeria (DN 66). Dacă ajungi prin zonă nu ezita nicio clipă să te aventurezi prin ele. O pauză de jumătate de oră din drumul tău o poți face prin aceste chei.
Le găsești la 8 km N de Petroșani în culoarul Bănița-Merișor- Baru în locul de întâlnire a Depresiunilor Petroșani cu Hațeg, fix în locul unde bazinul Jiului face loc Streiului și apelor care se adună din Șureanu și Retezat.
Odată ajuns la destinație îți faci puțin curaj și pășești grațios în apă, este bine să ai sandale de traking, ca să nu îți uzi bocancii, sau încălțîmintea (apa este până aproape de genunchi în unele locuri, vara, ), iar descuț e puțin deranjant când calci pe pietrele ude. A fost destul de interesant, dar cu mare precauție, în apă sunt tot felul de chestii de la cioburi, sârme sau cutii de conserve, însă pentru luna iunie apa era destul de călduță.
Numai bine că te obișnuiești cu spectaculozitatea cheilor că și ajungi la capătul lor. Au o lungime de 300-350 de metri. Apa și curenții de aer au săpat în calcar făurind un culoar îngust și extrem de spectaculos. În capătul cheilor a fost o peșteră al cărei tavan s-a prăbușit în albia râului Bănița, aici pereții cheilor sunt mai rotunjiți, mai frumos sculptați în diferite forme (un fel de polonice de zeci de centimetri).
Atenție în ce anotimp ajungi să vizitezi aceste chei, dacă este secetă și debitul râului este scăzut le poți traversa fără să calci prin apă. Însă primăvara sau pe vreme ploioasă accesul în chei este puțin mai dificil, dar în condiții normale.
Îți recomand și o vizită la Peștera Bolii, iar de ești iscusit în ale alpinismului te poți aventura și la Cetatea Dacică Bănița. A făcut parte din sistemul de apărare dacic din Munții Șureanu, de acolo se observa Sarmisegetusa Regia.
Spre cetate, nu este traseu marcat sau potecă, dar te poate îndruma ghidul de la Peștera Bolii. Din cetate nu au mai rămas decât câțiva bolovani. O parte se pot observa, când nu este vegetație abundentă pe stânci. La construirea liniei de cale ferată ce face legătura între Oltenia și Transilvania, constructorii italieni au folosit piatra din cetatea dacică la construirea podurilor, podețelor și terasamentului căii ferate.
Numele de “Băniṭa” este posibil să vină de la femininul titlului de “ban”, ceea ce spune că zona a fost primită ȋn stăpânire de către o… femeie?!
Acestea fiind spuse, sperăm că te-am surprins plăcut cu acest loc mai puțin cunoscut și neatins de mâna omului. Te-ai aventurat și tu prin aceste chei, cum a fost? Sau ți-am făcut poftă să le explorezi când ajungi prin zonă?
Autor: www.hoinariromani.ro
Oau , cu adevarat mirifica!
„EA SI EL SUNT LA FEL…” PRIVIM DUPA EL CA O AVEM PE EA. SI-L GASIM LA SARMISEGETUZA. MA UMFLA RASUL CAND CITESC CARTEA CA IN 1956 MINISTERUL EDUCATIEI SI CULTURII SE CHINUIA SA LE EXPLICE GERMANILOR SI ROMANILOR CA NU PRONUNTA CORECT „PANAT” CI TREBUIE SA PRONUNTE BANAT DE PARCA ACEA CAMPIE SE NUMESTE BANONICA SI NU PANONICA… CE BATAIE DE JOC…
Ai putea sa pui locatia pe harta? Am fost chiar de curand la pestera si am fost indusi in eroare de doua ori, n-am reusit sa ajungem si la chei, am pierdut cateva ore bune aiurea. Ms.
Cum vii pe drumul national de la Hateg spre Petrosani, dupa ce treci de localitatea Banita drumul urca o sa si apoi coboara in serpentine spre Petrosani (mai sunt vreo 5Km pana la Petrosani ) Inainte de a urca acea saua in stanga avem o benzinarie parasita si drumul trece pe un podet peste raul Banita. Ne oprim la acea benzinarie si (la mai putin de 100 de metrii e si calea ferata) tinem cursul apei Banitei mergand contra curentului, veti trece CHIAR prin Cheile Banitei care se termina in locul unde apa iasa din Pestera Bolii, dupa ce trece pe sub calea ferata.