Pare greu de crezut, dar în perioada interbelică Cernăuți era al treilea oraș, ca populație, din România, după București și Chișinău. Aflat la 40 km de graniță, dincolo de rănile istoriei, acest oraș spune încă multe povești pe care timpul nu le poate strivi, povești pe urmele cărora am pornit și noi.
Pentru o excursie de o zi este de preferat să aveți ca punct de plecare unul dintre orașele mai mari din apropierea graniței: Suceava sau Iași, situate la o distanță de 85 de km, respectiv 200 de km de Cernăuți.
Dacă plecați din Iași, vă recomandăm să porniți la drum încă de dimineață, deoarece drumul până la destinație durează cam 4 ore, cu tot cu așteptarea din vamă. Imediat după ce ați trecut granița, puteți opri la una dintre benzinării pentru a schimba bani – moneda oficială este grivna, dar şi pentru a lua o cafea sau ceva de mâncat/băut, ocazie cu care veți constata că prețurile sunt mai mici decât la noi.
Drumurile seamănă cu ale noastre, nici bune, nici rele, iar ghidul ne spune că acum sunt chiar cu mult mai bune decât în urmă cu câțiva ani când, la o călătorie până la Cernăuți, exista riscul să îți pui mașina în pericol. Se intră în oraș treptat, ai impresia că încă ești la periferie din cauza drumurilor proaste, a mașinilor vechi, pe care le vedeai la noi prin anii ’70 -’80, și chiar a autobuzelor de pe vremuri, poluatoare și zgomotoase. Dintr-o dată ajungi în zona centrală, unde imaginea dezolantă troleibuzelor antice pălește în fața frumuseții arhitecturale a clădirilor. Se simte influența din trecut a Imperiului Austro-Ungar, a Regatului României dar şi a Armatei Roșii.
Mergi la pas spre Piața Centrală pe alei pietruite, printre clădiri impozante şi nu te poți opri din a te întreba oare cum arată interiorul acestor edificii – pe cât de fastuoase, pe atât de prăfuite și de neîntreținute la exterior.
Timpul pare că s-a oprit în loc aici, dar nu știi ce să extragi din această impresie a unui oraș al contrastelor: farmecul, romantismul unor vremuri când Eminescu frecventa liceul german sau tristețea că timpul poate fi dușmanul comorilor neîngrijite?
Pași prin istoria fostei Capitale a Ducatului Bucovinei
În Piața Centrală, sub lumina unui soare generos, descoperim un eveniment cu participare militară, sunt soldați îmbrăcați cu uniformă de gală, care se pozează cu toată lumea, sunt prezente şi autoritățile locale, iar în piață este şi o mică expoziție de tehnică militară. E un aer de sărbătoare, oamenii zâmbesc, dar lipsește comercialul, „nervozitatea” orașelor turistice.
De altfel, Piața Centrală este unul dintre reperele vechiului oraș, clădirile din această zonă fiind construite la începutul perioadei austriece (1775-1867) și multe din ele poartă amprenta unor importanți arhitecți ai epocii.
De aici, se urcă ușor o pantă, mergi pe străzi înguste şi vezi Universitatea. Aceeași senzație de contrast între poluarea mașinilor vechi, a neglijenței străzii cu impunătoarele clădiri ale Universității. Ansamblul cărămiziu impune respect, de data asta locul pare viu, curat, iar aleile interioare și întregul domeniu par desprinse din universul unei vechi universități britanice, o comparație pe care nu o socotesc deloc îndrăzneață. În curtea universității găsești biserica, cândva punctul de întâlnire al studenților ortodocși de pe întregul cuprins al imperiului Habsburgic. Ghidul ne spune că în mod uzual, vizitarea interiorului universității se face doar în anumite condiții, în grupuri, dar vedem un grup organizat de bulgari aflat la intrare, de care ne lipim imediat. Ne amuzăm când ghidul lor le spune ceva din care înțelegem cuvântul „rumânski”, şi reușim să descoperim holurile mari, interiorul elegant, picturi, atmosferă de înaltă ținută culturală și o insulă de rafinament ce datează încă din 1875.
Înapoi, spre centru, puteți vedea monumentul ostașului necunoscut, pentru ca după aceea, să intrați în Catedrala Mitropolitană Românească. Datând din anii 1850, această construcție este unul din monumentele arhitecturale cele mai importante din oraș. Construită în stil gotic renascentist, catedrala lasă să fie admirate în exteriorul său un turn cu ceas şi inscripții cu momente biblice. În altarul principal al bisericii descoperim statuia Sfântului Apostol Ștefan. Este unul din obiectivele unde trebuie să ajungeți când veți vizita cochetul Cernăuți.
Pe urmele moștenirii românești
Ieșind din Catedrală, continuați plimbarea prin centrul vechi – o alee pietruită îngrijită, cu copaci, îndemnând la o promenadă romantică, dar lipsită de respirație turistică, de agitație, sau de clasicele magazine de suveniruri. Sunt bănci, terase, locuri de tihnă, iar căutarea de însemne românești ne este la un moment dat răsplătită. Găsim centrul cultural român şi restaurantul „București”, cu meniu românesc. Parcurgând strada după o pauză de hidratare cu bere locală, te bucuri de liniște de relaxare, de o eleganță discretă a locului. Parcurgeți strada în ambele direcții, faceți poze, iar după atâtea ore de explorat, vă puteți opri la o terasă pentru masă. Deși în centru, prețurile sunt ușor crescute rămân încă decente în comparație cu cele de la noi, așa că prânzul, compus din produse ale bucătăriei locale, este unul binevenit, gustos, de care vă puteți bucura din plin, chiar dacă ploaia răpăie cu repeziciune aleile pietruite din fața restaurantului preţ de câteva zeci de minute.
După amiază plecăm înapoi, spre Iași, după o zi plină, din care am rămas cu bucuria întâlnirii cu istoria, dar şi cu contrastele unui oraș blând, un amestec de modern şi vechi, de tristețe şi bucurie, de soare şi ploaie.
Autor: Tudor-Cristian GONGU