În prezent, diversitatea culorii ochilor – de la căprui și chihlimbar la verde, gri sau albastru – este percepută ca un dat firesc al variabilității umane. Datele genetice acumulate în ultimele decenii indică însă un fapt surprinzător: la începuturile speciei noastre, toți oamenii aveau ochii căprui. Ochii albaștri reprezintă rezultatul unei mutații genetice rare, apărute la un singur individ în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, cel mai probabil în zona nordică a Mării Negre.
Originea comună a ochilor căprui
Specia Homo sapiens a apărut în Africa în urmă cu circa 300.000 de ani. Primele populații de oameni moderni aveau pielea închisă la culoare, părul închis și ochii căprui – trăsături determinate de niveluri ridicate de melanină, pigmentul responsabil pentru culoarea pielii, a părului și a irisului.
Migrațiile succesive către Asia și Europa, apoi către Australia și Americi, au generat adaptări fenotipice la medii diferite. Culoarea pielii s-a modificat în anumite regiuni, însă ochii au rămas, pentru milenii, predominant căprui.
Studiul care a schimbat paradigma
Un punct de cotitură în înțelegerea culorii ochilor a fost cercetarea coordonată de profesorul Hans Eiberg, în cadrul Universitatea din Copenhaga. Începând din 1996 și culminând cu publicarea rezultatelor în 2008, echipa sa a analizat ADN-ul mitocondrial al persoanelor cu ochi albaștri din regiuni diferite – Iordania, Danemarca, Turcia – pentru a identifica un tipar comun.
Concluzia: toate persoanele cu ochi albaștri împărtășesc aceeași mutație genetică, localizată în apropierea genei OCA2, responsabilă de reglarea producției de melanină în iris.
„Întrerupătorul” genetic
Gena OCA2 codifică o proteină implicată în sinteza melaninei. Mutația descoperită nu distruge complet funcția genei – situație care ar conduce la albinism – ci acționează ca un „comutator” care reduce semnificativ producția de melanină la nivelul irisului.
Rezultatul nu este apariția unui nou pigment, ci diminuarea celui existent. Ochii albaștri nu conțin pigment albastru; culoarea este un efect optic produs de dispersia luminii în absența unei cantități mari de melanină.
Un singur strămoș comun
Analizele genetice sugerează că mutația a apărut la un singur individ care a trăit acum aproximativ 10.000 de ani, în zona stepelor nord-pontice, în proximitatea Mării Negre. Această ipoteză este corelată cu datele despre migrațiile populațiilor din cultura Yamnaya, păstori indo-europeni care, în urmă cu circa 5.000 de ani, au migrat masiv către Europa.
Expansiunea lor a influențat profund fondul genetic și lingvistic al continentului. Este probabil ca prin aceste mișcări demografice să se fi răspândit și mutația asociată ochilor deschiși la culoare.
Prin urmare, din punct de vedere genetic, toate persoanele cu ochi albaștri sunt înrudite, moștenind aceeași variație a ADN-ului, localizată exact în același punct genomic.
De la albastru la verde: variații intermediare
Reducerea parțială a melaninei a generat nu doar ochi albaștri, ci și nuanțe intermediare. În cazurile în care cantitatea de pigment este insuficientă pentru căprui, dar nu atât de scăzută încât să producă albastru intens, apar ochii verzi sau gri.
Astăzi, aproximativ 10% din populația globală are ochi albaștri, proporție semnificativ mai mare în rândul populațiilor din Europa de Nord și de Est.
Interesant este că, deși se speculează adesea despre trăsăturile deschise ale omului de Neanderthal, cercetările genetice indică faptul că și Homo neanderthalensis avea, cel mai probabil, ochii căprui.
