Iernile aspre ale Atlanticului au, uneori, darul de a scoate la lumină istorii pe care marea le-a ascuns secole la rând. În sudul Angliei, furtunile din ultimele săptămâni au adus pe țărm, în zona Studland (comitatul Dorset), grinzi masive de stejar, îmbibate de apă sărată și modelate de timp. Pentru ochiul neavizat, simple bucăți de lemn. Pentru arheologi, însă, posibilitatea unei revelații: fragmente din epava legendară a navei „The Fame”, scufundată în 1631.
Specialiștii cred că elementele structurale aruncate pe plajă aparțin acestui velier olandez impresionant pentru epoca sa. „The Fame” măsura aproximativ 40 de metri lungime, 10 metri lățime și atingea o înălțime de circa 15 metri. La bord putea transporta peste 40 de tunuri – o forță de foc considerabilă în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Nava naviga până în Caraibe, de unde aducea încărcături de sare, însă destinul ei avea să se frângă nu în largul oceanelor tropicale, ci în apele perfide ale Canalului Mânecii. În 1631, în apropiere de Dorset, ancora nu a reușit să țină piept condițiilor dificile, iar vasul a eșuat pe un banc de nisip. Deși structura a fost distrusă, întreg echipajul a reușit să se salveze.
Epava nu a rămas însă neatinsă. Locuitorii din zonă au jefuit rapid resturile navei, iar o parte semnificativă din încărcătură a fost sustrasă. Astfel începea o a doua viață a „The Fame” – aceea de mit local și obiect de căutare pentru arheologi.
Descoperirea de la Studland
După ce valurile au adus la țărm noile fragmente, arheologii subacvatici de la Universitatea din Bournemouth au intervenit prompt. Legătura cu epava descoperită anterior în canalul Swash – rută maritimă esențială către portul Poole – a fost făcută aproape imediat.
Tom Cousins, cercetător implicat în săpăturile din 2013, a declarat că descoperirea este „cu adevărat palpitantă”. În timpul cercetărilor din urmă cu peste un deceniu, anumite porțiuni ale structurii lipseau. Fragmentele apărute acum la Studland ar putea completa acest puzzle istoric.
Elementele recuperate au aproximativ 6 metri lungime și 2 metri lățime. Structura include cel puțin 15 coaste ale navei, unite prin cuie de lemn de cinci scânduri exterioare ale cocăi. Deși coastele sunt puternic erodate, scândurile exterioare s-au păstrat într-o stare remarcabil de bună – dovadă a calității construcției.
Cercetătorii presupun că această secțiune a fost îngropată în nisip încă din anii 1630, fiind expusă doar periodic de mișcarea mareelor. Aceasta explică degradarea accentuată a părților interioare și conservarea relativă a stratului exterior.
Verdictul lemnului: analiza dendrocronologică
Confirmarea definitivă va veni din analizele dendrocronologice. Studiul inelelor de creștere ale arborilor va permite stabilirea exactă a perioadei și a regiunii în care au fost tăiați copacii folosiți la construcția navei. Mostrele anterioare, prelevate din epava din canalul Swash, au indicat că lemnul provenea din Olanda sau Germania și fusese tăiat în jurul anului 1628 – dată care corespunde perfect cu istoria cunoscută a „The Fame”.
Fragmente importante ale navei se află deja la Muzeul din Poole. În 2013, după aproape zece ani de cercetări, arheologii au recuperat cârma, mai multe elemente structurale și șase tunuri. Cârma, impresionantă prin dimensiuni – aproape 8,5 metri înălțime – este decorată în partea superioară cu un cap sculptat, posibil reprezentând un soldat olandez. Această piesă monumentală oferă o imagine rară asupra simbolisticii și orgoliului maritim al epocii.
Astfel, furtunile Atlanticului nu au distrus doar țărmuri și diguri, ci au redeschis o pagină de istorie navală. „The Fame”, dispărută de aproape patru secole, continuă să își spună povestea – nu din cronici, ci din lemnul său adus la suprafață de mare.
