La aproape o sută de ani de la primele cercetări sistematice, mormântul lui Mircea cel Bătrân de la Mănăstirea Cozia a fost redeschis. Rezultatele preliminare confirmă un lucru esențial: sarcofagul în care odihnește marele voievod este cel original, păstrat în aceeași poziție de secole, în ciuda speculațiilor privind o posibilă mutare în perioada interbelică.
O cercetare arheologică necesară
O echipă mixtă de specialiști — arheologi de la Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu” Vâlcea, cercetători ai Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” și antropologi de la Centrul „Olga Necrasov” al Academiei Române — a deschis sarcofagul în cadrul unui amplu proiect de restaurare a întregului ansamblu monahal de la Călimănești.
Demersul are o dublă miză: descărcarea de sarcină arheologică pentru lucrările de consolidare și verificarea autenticității sarcofagului, unic în spațiul românesc prin forma sa și prin prezența unei nișe cefalice, specifică mormintelor apusene din secolele V–XV.
Conform arheologului Ion Tuțulescu, cercetările au infirmat temerile vehiculate încă din anii 1930, când existau solicitări de transfer al sarcofagului la Muzeul Național de Istorie. Piatra funerară nu fusese niciodată mutată, iar starea ei de conservare este surprinzător de bună.
Un mormânt cu o istorie zbuciumată
Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la 4 februarie 1418, la ctitoria sa de pe Valea Oltului, așa cum își dorise. Mormântul a cunoscut însă vremuri tulburi. Prima profanare consemnată apare în 1821, când trupele eteriste, în retragere spre Transilvania, au jefuit Cozia. O altă devastare este menționată în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, când biserica și paraclisul au fost transformate în grajduri, iar piatra comemorativă a voievodului a fost spartă.
Refacerea monumentului a început în perioada interbelică. În 1936 este realizată o nouă inscripție funerară, alcătuită de Nicolae Iorga, iar în 1938 rămășițele lui Mircea și ale călugăriței Teofana — mama lui Mihai Viteazul, odihnind în mormântul alăturat — au fost așezate în cutii de marmură de Rusciuk și depuse în sarcofagul actual, căruia i s-au adăugat atunci o placă betonată și o piatră funerară adusă din Bulgaria.
Cozia – între istorie și legendă
Mănăstirea Cozia, ridicată pe cursul Oltului, este considerată cea mai importantă ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, deși unele izvoare îl indică pe tatăl său, Radu I, ca inițiator al primului așezământ, cunoscut atunci sub numele de Nucet. Lăcașul a fost sfințit la 18 mai 1388 de Sfântul Nicodim de la Tismana, întemeietorul monahismului organizat în Oltenia.
De-a lungul secolelor, ansamblul a suferit numeroase transformări: adăugarea pridvorului bisericii „Sfânta Treime” între 1705–1707, construirea paracliselor în 1583 și 1710, reconstrucții succesive ale incintei și ale corpului de chilii. Astăzi, Cozia este considerată un monument de importanță națională, un reper al artei și spiritualității medievale românești.
Un viitor restaurat
Recentele cercetări arheologice se înscriu în contextul unui proiect amplu, finanțat prin Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021–2027, ce urmărește restaurarea și punerea în valoare a ansamblului monahal. Scopul este nu doar conservarea patrimoniului, ci și creșterea numărului de vizitatori, într-un loc unde istoria, legenda și memoria unui mare voievod continuă să se întâlnească.
