Anunțul privind retragerea a circa 700–800 de militari americani din România, confirmat oficial de Ministerul Apărării Naționale, a produs unde de șoc la București și în capitalele aliate de pe flancul estic al NATO. Mișcarea face parte dintr-o redimensionare a posturii militare americane în Europa, în contextul unei strategii globale ce mută atenția Statelor Unite spre zona Asia–Pacific, unde rivalitatea cu China a devenit prioritatea strategică a administrației Trump.

România, care găzduiește în prezent aproximativ 1.700 de militari americani la bazele Mihail Kogălniceanu, Deveselu și Câmpia Turzii, va rămâne cu un efectiv de circa 1.000 de soldați americani, conform estimărilor oficiale.

Cum a ajuns România să afle de la presa străină

Faptul că informația privind retragerea a apărut inițial în publicația ucraineană Kiev Post și nu printr-un canal oficial NATO sau american a fost criticat de specialiștii militari români. Situația – spun aceștia – arată încă o dată deficiențele de comunicare strategică ale autorităților române și lipsa unei politici externe coerente.

„Modul în care aflăm asemenea decizii, pe surse din presa străină, arată o carență gravă în comunicarea instituțională. Este o chestiune de prestigiu și de credibilitate”, observă un fost diplomat român pentru Adevărul.

Generalul Virgil Bălăceanu: „Sudul flancului estic, punctul slab al NATO”

Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, atrage atenția că retragerea anunțată nu este dezastruoasă, dar reprezintă un semnal de vulnerabilitate strategică.

„Flancul de sud al NATO beneficiază de o prezență aliată modestă în comparație cu nordul. Acesta este rezultatul unei politici externe românești lipsite de viziune și de consecvență. Noi nu am fost capabili să convingem aliații asupra importanței strategice a regiunii Mării Negre”, explică Bălăceanu.

Generalul subliniază că România plătește acum prețul unei politici reactive, „bazate mai mult pe retorică decât pe acțiuni concrete”. În timp ce Polonia a reușit să negocieze permanentizarea unei prezențe americane de aproape 10.000 de militari, România rămâne cu o forță de câteva sute de soldați rotaționali.

Retragere parțială, dar semnificativă

Retragerea afectează în special baza de la Mihail Kogălniceanu (MK) – principalul hub american la Marea Neagră. Trupele retrase făceau parte din elementele unei brigăzi rotaționale americane, care nu constituia o unitate completă, ci un ansamblu de subunități temporare.

„Vom asista la retragerea câtorva sute de militari americani din Kogălniceanu, dar nu vorbim de o brigadă completă. Prezența lor nu era decisivă ca număr, ci ca simbol al angajamentului american”, spune generalul Bălăceanu.

Ce trebuie să facă România: de la negociere la reconstrucție

Generalul Bălăceanu avertizează că România trebuie să răspundă acestei situații printr-un pachet de măsuri compensatorii și printr-o politică proactivă față de aliații europeni, în special Franța – națiune-cadru a Grupului de Luptă NATO de la Cincu.

„România trebuie să convingă partenerii europeni – Franța, Spania, Belgia, Luxemburg – să permanentizeze prezența grupului de luptă la nivel de brigadă. Aceasta ar echilibra retragerea americanilor și ar întări flancul sudic”, spune generalul.

Pe lângă negocieri, generalul insistă asupra nevoii de întărire a capacității naționale de apărare: refacerea rezervei armatei, creșterea numărului de voluntari și modernizarea concepției de „apărare teritorială” – un model de reziliență națională integrată în sistemul colectiv al NATO.

„Nu pleacă de tot”: continuitatea americană în planurile regionale

Deși efectivele se reduc, Bălăceanu atrage atenția că americanii nu părăsesc complet România. Divizia 101 Aeropurtată și unități din Corpul 5 Armată – dislocate în Polonia – rămân parte a planurilor regionale de apărare.

„Trebuie să ne asigurăm că americanii rămân incluși în planurile regionale. Forțele lor de reacție rapidă pot fi dislocate în România în 0-10 zile. Prezența scade numeric, dar rămâne în arhitectura de descurajare a NATO”, afirmă Bălăceanu.

Reforma internă: apărarea începe acasă

Retragerea americanilor aduce în prim-plan nevoia unei reacții interne rapide. România trebuie să regândească doctrina de apărare teritorială și să investească masiv în propria forță militară.

„Nu putem construi o postură de descurajare cu 1.000 sau 2.000 de militari străini. Trebuie să avem o armată activă de 250.000 de oameni, rezerviști instruiți și o legislație clară privind serviciul militar voluntar. Pregătirea apărării pe linii este o urgență națională”, subliniază generalul.

Acesta avertizează că abrogarea legii rezervistului voluntar, aflată în discuție în Parlament, ar fi o greșeală gravă, contrară nevoilor actuale de securitate.

Cooperare regională și articolul 4 al NATO

Un alt punct sensibil este coordonarea cu Bulgaria, care se confruntă cu o retragere similară de trupe americane. Bălăceanu recomandă consultări bilaterale rapide, „în spiritul articolului 4 al Tratatului NATO”, care prevede discuții între aliați atunci când unul dintre ei se simte amenințat.

„România și Bulgaria trebuie să acționeze împreună pentru a susține cauza flancului sudic, nu separat. Este o chestiune de solidaritate strategică”, afirmă generalul.

Să negociem ca polonezii

Poate cea mai dură observație a generalului este legată de slăbiciunea diplomației românești. Polonia, spune el, a știut să negocieze în interesul său și a obținut nu doar garanții, ci și investiții militare masive din partea Washingtonului.

„Polonezii au știut ce să ceară și când să o facă. La ei nu pleacă niciun soldat american. România trebuie să învețe din această lecție și să se pregătească pentru negocieri viitoare mult mai dure.”

În acest sens, generalul amintește că România ar trebui să invoce Black Sea Security Act, un act aprobat de Senatul SUA, care prevede un plan american de securitate integrată pentru Marea Neagră – dar care nu a fost încă aplicat.

Concluzie: o retragere care poate deveni o renaștere

Retragerea a 700 de militari americani din România nu este o catastrofă, dar reprezintă un test de maturitate strategică. Washingtonul își mută centrul de greutate militar spre Pacific, iar Europa de Est este obligată să își regândească propria arhitectură de securitate.

România are două opțiuni: să rămână un actor pasiv, care deplânge pierderea trupelor americane, sau să devină un actor activ, capabil să negocieze, să coopereze regional și să-și întărească propriile forțe.

„Retragerea americanilor ne obligă să regândim principiile apărării României, pornind de la doctrina apărării teritoriale în context aliat”, conchide generalul Bălăceanu.

📚 Surse: G4Media.ro, Kiev Post, Adevărul, Ministerul Apărării Naționale