Într-o clădire discretă din cartierul Iosefin, la intersecția fostei piețe Scudler cu bulevardul de azi Regele Ferdinand, începea în toamna anului 1892 o poveste care avea să revoluționeze cultura cafelei. Acolo s-a născut Francesco Illy – pe atunci, trecut în registrele austro-ungare drept Ferencz –, fiul unui tâmplar maghiar și al unei șvăboaice din Banat. Timișoara, oraș imperial și cosmopolit, l-a primit în lume, dar nu i-a păstrat amintirea.
Astăzi, cafeaua Illy este sinonimă cu rafinamentul, cu tradiția espresso-ului perfect și cu designul italian. Dar începuturile acestei legende comerciale nu sunt italiene, ci românești. Sau, mai corect spus, timișorene.
Din Timișoara în tranșee, apoi spre Trieste
Francesco Illy a copilărit în capitala Banatului, unde a urmat Liceul Piarist, iar mai târziu o școală profesională, absolvită în 1904. La 22 de ani, ca mulți alți tineri ai Imperiului Austro-Ungar, a îmbrăcat haina militară și a luptat în Primul Război Mondial. Războiul nu i-a adus doar experiența tranșeelor, ci și o viață nouă, departe de orașul natal. După destrămarea imperiului, Francesco s-a stabilit la Trieste, oraș italian în care avea să-și croiască destinul.
Aici, în portul cafelei de pe Adriatica, a intrat în contact cu fascinanta lume a boabelor de cafea, lucrând pentru Hausbrandt, o companie fondată chiar în anul nașterii sale. Dar destinul lui Illy nu era să rămână angajat.
Invenția care a definit o epocă
În 1933, Francesco Illy și-a fondat propria companie – Illycaffè –, alături de Roberto Hausbrandt. Doi ani mai târziu, avea să schimbe pentru totdeauna modul în care lumea savura cafeaua. A inventat și brevetat espressorul „Illetta”, predecesorul aparatelor moderne de espresso. Spre deosebire de versiunile anterioare, care foloseau aer comprimat, Illy a introdus un sistem bazat pe aburi, ce permitea o extracție optimă și uniformă a aromei. Din acel moment, espresso-ul a devenit nu doar un obicei italian, ci o artă mondială.
În plus, Illy a fost și pionierul sistemului de ambalare în vid, ceea ce a permis distribuția internațională a cafelei prăjite, fără a-i compromite prospețimea. Într-o epocă în care ideea de globalizare era abia schițată, Francesco Illy anticipa rețelele comerciale moderne.
Un bust lipsă în inima Banatului
Francesco Illy a murit în 1956, dar moștenirea lui a fost dusă mai departe de fiul său, Ernesto, și astăzi de nepoții Andrea și Riccardo. Compania a devenit un simbol global al excelenței, iar espresso-ul Illy se servește în cafenele de lux din Viena până la Tokyo. Și totuși, la Timișoara, acolo unde totul a început, amintirea sa rămâne vagă, estompată de uitare.
În 2013, orașul i-a oferit post-mortem titlul de Cetățean de Onoare, dar casa în care s-a născut nu poartă nicio plăcuță comemorativă, niciun semn vizibil. Recent, prezentatorul TV Dan Negru a adus în atenția publicului această lipsă de recunoaștere: „O cafenea acolo, poate un bust, poate o plăcuță… câți turiști care vizitează Timișoara știu că aici s-a născut inventatorul espressorului de cafea?”
Timișoara – orașul poveștilor neterminate
Timișoara a dat lumii nume mari – de la inventatori la compozitori, de la ingineri la artiști. Dar istoria locală rămâne adesea o arhivă prăfuită, închisă publicului larg. Francesco Illy este doar unul dintre exemplele unei memorii colective neglijate.
Poate că într-o zi, în fosta piață Scudler, va apărea o cafenea care să spună povestea unui timișorean care a cucerit lumea cu o ceașcă de cafea. Până atunci, brandul Illy rămâne o amintire internațională despre o idee născută în Banat, dar crescută departe de casă.
