La sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost amenajată o cale ferată care trecea pe sub podul Castelului Corvinilor.

„Pentru transportul calcarului s-a amenajat o cale ferată în lungime de 850 m., cu șine de mină cu greutatea de 10 kg/ml, ecartament 0,760 mm, cu tracțiune cabalină. Calea ferată pornește de la Uzina de Fier aflată în construcție și trecând pe lângă castel și atelierul de fierărie aflat în amonte de acesta, ajunge la cariera de calcar. În luna mai a anului 1901 exploatarea calcarului în cariera de lângă castel a încetat și s-a deschis o nouă cariera pe traseul Căii Ferate de Interes Local Hunedoara-Ghelari, în hotarul localității Zlaști, la 2,5 km distanță de Uzină” (Latinak, Gyula, Uzina de Fier Regală din Hunedoara și dependințele ei, Budapesta, 1906), scrie Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției.

Foto: colecția Lucian Ștefan / Muzeul Castelul Corvinilor
Foto: colecția Lucian Ștefan / Muzeul Castelul Corvinilor

Castelul Corvinilor, restaurat în secolul al XIX-lea

Castelul Corvinilor a intrat la sfârșitul secolului al XIX-lea într-unul dintre cele mai ample proiecte de restaurare din istoria sa de peste şase secole, însă modul cum s-a transformat cetatea medievală a Hunedoarei a strânit controverse. Castelul arăta ca şi cum „ai îmbrăca într-o rochie de bal scheletul unei împărătese moarte demult”, afirma istoricul Nicolae Iorga.

Foto: colecția Lucian Ștefan / Muzeul Castelul Corvinilor
Foto: colecția Lucian Ștefan / Muzeul Castelul Corvinilor

Secolul al XIX-lea a schimbat radical înfăţişarea unuia dintre cele mai importante monumente din Transilvania, Castelul Corvinilor. La începutul anilor 1800 a fost transformat, susţin cronicarii vremii, într-un castel cavaleresc înzestrat cu tunuri, rondele şi poduri mobile, scrie adevarul.ro.

În anul 1854, însă o mare parte a cetăţii din Hunedoara s-a năruit în urma unui incendiu mistuitor, iar timp de peste un decenii, monumentul a rămas în ruină.

A intrat apoi într-un amplu proces de restaurare, care i-a schimbat, încă o dată, înfăţişarea cu care localnicii se obişnuiseră. Împodobirea castelului medieval cu materiale şi decoruri moderne a fost aspru criticată de unii dintre istoricii români. Nicolae Iorga se plângea că renovarea castelului, care a vizat transformarea acestuia într-o reşedinţă de vânătoare a familiei regale, i-a ştirbit din aspectul său original.