Cetatea medievală săsească Broos sau Orăștie se numără printre cele 7 așezări din Transilvania fondate de către coloniștii sași, trimiși aici de regii Ungariei din vestul Europei. Cu toate că superioritatea numerică era reprezentată de către români, în orașul din secolul al XIV-lea, persoanele privilegiate atât din punct de vedere social, dar și economic, erau sașii.
Atestarea documentară a orașului din anul 1224, de când se păstrează Diploma regelui Ungariei Andrei al II-lea, confirmă înnoirea privilegiilor acordate sașilor de aici de către înaintașul său Geza al II-lea.
În secolele XII, XIV și XV, Orăștie își câștigă un bun renume ca centru recunoscut de meșteșugari. La aceasta au contribuit și sașii, colonizați de către regii unguri. Aici activau 25 de branșe meșteșugărești, organizate în 19 bresle (fraternitas), realizând comerț cu Țările Române, Polonia și Dalmația.
Orăștie nu a fost înconjurată de ziduri ca alte așezări săsești din Transilvania, a avut doar în mijlocul orașului o cetate-castel, o biserică fortificată, oferind astfel posibilitatea și românilor să locuiască în oraș, în toată perioada ce a urmat după colonizarea sașilor. Astfel, în oraș existau trei zone: cetatea cu bisericile, casa sfatului, centrul cu piața și clădirile publice mai însemnate. Zona a doua o formau breslele, atelierele și locuințele patronilor, precum și cele ale locuitorilor liberi ai orașului, agricultori sau viticultori. Cea de-a treia zonă era cea locuită de românii „de sus” și „de jos”. Cei din centru beneficiau de privilegii și erau scutiți de dări și diferite contribuții publice.
Prima descriere a Orăștiei
Către sfârșitul secolului al XVI-lea apare și prima descriere a Orăștiei: „Scaunul Orăștiei avea 11 sate regești și orașul este un pământ numit de germani Broos care spre miazăzi e departe de Câmpul Pâinii de o leghe și așezat aproape de râul Mureș, cu buni locuitori, nu departe de civilizație, cu climă foarte sănătoasă, cu câmpii roditoare, foarte buni pești, animale sălbatice, mulțime de iepuri, de daini și cerbi.”.
Cetatea Orăștiei a servit de-a lungul secolelor drept sanctuar pentru localnicii care găseau in aceste locuri adăpost față de invaziile tătare și turcești.
În prezent, rămân drept mărturie trecutului de glorie medievală doar cele două biserici fortificate, folosite astăzi de comunitățile maghiare și săsești din oraș. Deși nu este la fel de vizitată precum alte nume de pe lista cetăților fortificate săsești din Transilvania, Cetatea Orăștiei este clasată drept monument istoric protejat începând cu anul 2004 și reprezintă o oprire fascinantă pentru cei interesați de istoria medievală, militară și arhitecturală a zonei.
