Cine spune că știm să ne apreciem valorile? Iar povestea lui Samoilă Mârza, cel supranumit „fotograful Unirii” vorbește de la sine despre felul în care ne tratăm semenii. Căci, în loc să fie celebru, fotograful Marii Uniri de la 1918 a murit sărac și uitat de semeni.

Marele moment istoric al Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, a fost imortalizat de un singur fotograf, Samoilă Mârza, un ţăran din satul Galtiu, județul Alba, ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare, la vârsta de 32 de ani. În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care imortalizase evenimente istorice de o importanţă majoră. Din păcate, doar istoricii pare că îşi mai amintesc acum de Samoilă Mârza, mormântul său a fost uitat şi a rămas neîngrijit, în cimitirul Maieri din Alba Iulia, iar acum ceva vreme reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune, aceste acţiuni fiind oprite doar după intervenţia energică a mai multor istorici.

Pe data de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, s-a realizat în mod oficial unirea Transilvaniei, Banatului, Maramureșului și Crișanei cu țara mamă România. Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, la care au participat 1228 de deputați. Peste 100.000 de oameni au participat la eveniment și un singur fotograf: Samoilă Mârza.

Povestea lui Samoilă Mârz, unicul fotograf al Marii Uniri

Samoilă Mârza era originar din satul Galatiu aflat la 11 kilometri de Alba Iulia. S-a născut la 18 septembrie 1886 într-o familie de ţărani.

Mama sa, Ana, a murit când Samoilă era în primii ani de viaţă, iar tatăl său, Ştefan, s-a recăsătorit apoi cu Raveca, o femeie din acelaşi sat, cu care a mai avut şase copii, alături de cei patru din prima căsătorie.

Samoilă a urmat şase clase primare la „Şcoala poporală confesională română unită” din satul natal, apoi a urmat liceul la Alba Iulia. Între anii 1909 şi 1911, a făcut ucenicia alături de fotograful sibian Iainek, de la care a deprins tainele acestei meserii. De asemenea tânărul lucrase în serviciul topografic şi fotografic al armatei austro-ungare în Primul Război Mondial.

La acea vreme, Samoilă Mârza .

La finalul războiului, Samoilă Mârza avea 32 de ani și își cumpărase aparatul de fotografiat după ce vânduse doi boi. El a plecat de la Trieste, de pe frontul italian unde fusese cantonat ultimii doi ani ai războiului, la Viena, în urma retragerii militarilor români organizată de Consiliul Naţional Român Central.

La 14 noiembrie 1918, realiza, la Viena, trei clişee fotografice care imortalizau sfinţirea primului steag tricolor al Consiliului Naţional Român Militar, în prezenţa generalului Boeriu, a lui Iuliu Maniu şi a celorlalţi militari români.

Ajunge acasă la 29 noiembrie 1918, apoi, la 1 decembrie 1918, pleacă, pe bicicletă, alături de sătenii săi – şi de aparatul său cu burduf, de trepied şi de clişeele de sticlă -la Alba Iulia, la Marea Adunare Naţională, având de străbătut un drum de circa 11 kilometri.

Pentru că nu deținea permis să intre în Sala Unirii, Samoilă Mârza nu a putut face poze din interior,  pentru ceremonii fiind angajat un fotograf german, pe nume Bach, care, din motive necunoscute, nu s-a prezentat la adunare.

Totuși de la Samoilă Mârza s-au păstrat cinci fotografii: trei cu mulţimile venite la Marea Adunare Naţională şi două imagini cu tribunele oficiale. Cu toate că fotografiile sale au făcut înconjurul lumii, și ar fi avut drepturi de autor exclusive asupra imaginilor care au surprins acest eveniment major, Samoilă Mârza și-a trăit restul vieții în sărăcie.

Fotografie semnată de Samoilă Mârza

1 decembrie 1918

Citirea proclamatiei de la Alba Iulia de catre episcopul Iuliu Hossu

În anul 1919, Samoilă Mârza a publicat fotografiile în albumul „Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”, fapt trecut în revistă şi de ziarul „Alba Iulia”, în numărul din 10 martie.

Albumul a fost motiv de mândrie pentru delegaţia română care a participat la Conferinţa de pace de la Versailles, câteva exemplare fiind trimise şi primului ministru Ion C. Brătianu, preşedintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu şi altor personalităţi ale momentului. Un exemplar a ajuns şi la regele Ferdinand I, care a apreciat în mod deosebit realizarea lui Mârza, care i-a remis o scrisoare de felicitare, invitându-l totodată să devină furnizor al Casei Regale. De asemenea, beneficiar al albumului a fost şi generalului francez Henri Mathias Berthelot, care, în semn de mulţumire, i-a trimis fotografului un abonament de călătorie pe toate căile ferate franceze.

La rându-i, Nicolae Iorga scria, la 27 aprilie 1919, în memoriile sale: „Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă Mârza, înfăţişând ultimele manifestări”.

Scrierile vremii fac referire la numeroasele prietenii strânse ale fotografului cu mari personalităţi precum Iuliu Maniu, Octavian Goga, Aurel Vlad, sau Valer Pop.

Din postura de furnizor al Casei Regale, Samoilă Mârza a imortalizat, în anul 1919, vizita regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, iar în 22 octombrie 1922, a fotografiat, tot la Alba Iulia, încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Cu acest prilej, el constată că lucrările la Catedrala Încoronării nu erau încheiate, iar în 1924, după zbateri serioase, în urma unei audienţe la primul ministru Ion C. Brătianu, a reuşit să obţină fonduri pentru continuarea pictării catedralei, o lucrare care fusese începută de către pictorul Costin Petrescu şi abandonată imediat după încoronare.

Tot în anul 1924, a fotografiat aspecte de la serbările comemorative de la Ţebea, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu, iar în 1928, a surprins imagini de la sărbătorirea a 10 ani de la manifestările Unirii, momentul prilejuind şi decorarea fotografului de către statul român.

Sfârșitul fotografului

Deşi munca sa a avut o importanţă istorcă uriaşă, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918.

„Din când în când auzeam de departe, hodorogind pe uliţă, o bicicletă bătrână şi-n curând apărea la noi fotograful Samoilă Mârza, fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918, (…). Ajunsese rău din punct de vedere material, odată cu decăderea meseriei de fotograf. Din „furnizor al curţii regale”, după ce înainte a avut aceeaşi calitate ca fotograf al curţii imperiale din Viena, a ajuns să-şi caute el clienţii pentru fotografiat. Cât a mai fost în putere se ducea să mai fotografieze nunţile, botezurile şi înmormântările din satele cele mai îndepărtate ale judeţului. Când n-a mai putut, s-a resemnat în sărăcia lui, se împăcase cu soarta, era blând, trăind în apropierea lui Dumnezeu. Din ce-i mai rămăsese alcătuise albume de fotografii ale Unirii, pe care le-a dăruit multor oameni politici, ultimul lui Nicolae Ceauşescu atunci când a fost la Alba-Iulia. Se pare că unii i-au mulţumit, ultimul nu a schiţat un gest de acest fel, dar la faptul că acest om are sau nu ce mânca nu s-a gândit niciunul“, scrie Ion Gavrilă Ogoranu în cartea „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc“.

În anul 1966, ultimul său album „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei acestuia la Alba Iulia.

În anul 1967, directorul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, prof. dr. Gheorghe Anghel, a reuşit să achiziţioneze de la Samoilă Mârza aparatul şi clişeele legate de Marea Unire.

Autorul descrie și felul tragic în care a sfârșit Samoilă Mârza. „După un timp, n-a mai venit pe la noi. Soţia a întrebat de el, dar nu ştia nimeni ce-a făcut; apoi am aflat că a fost găsit într-o burdă rece (casă dărăpănată), mort cine ştie de când. După moartea lui, şi după ce geniul Carpaţilor ne-a redat istoria», fotografiile lui Samoilă Mârza au început să aibă trecere, intrând şi în manualele şcolare. Careva a scos chiar o broşură despre viaţa şi activitatea lui. Dar n-a ştiut sau i-a fost ruşine să scrie că cel care a imortalizat pe vecie Marea Unire de la Alba-Iulia a răbdat mizerie şi a murit de foame”.

Dincolo de sărăcie, Samoilă Mârza suferea și de o boală incurabilă galopantă, care pe fundalul dificultăților materiale i-au grăbit sfârșitul la 19 decembrie 1967.