Cea mai mare colecţie de gliptică din lume se află la Muzeul de Istorie a Artei din Viena şi conţine geme, camee şi sigilii din epoca romană, dar şi elenistică.
Gliptica este arta de a sculpta sau grava figuri ornamentale pe pietre prețioase sau semiprețioase sau pe mulajele pentru monede și medalii. Gliptica este una din artele antice de imortalizare prin scobire pe oase, roci, cochilii, pietre nobile a unor motive geometrice sau figurative cu caracter simbolic, a unor evenimete sau stări afective care datorită durității materialelor minerale pe care au fost confecționate s-au păstrat până în zilele noastre constituind mărturii artistice și arheologice de mare valoare istorică și artistică.
Meșteșugul de gravare în adâncime și mai târziu în relief a pietrelor cu duritate mică, medie și mare, în scopuri sigilografice ori de obținere a podoabelor, are o vechime care se apropie de cinci milenii, fără să-și fi schimbat în esență procedeele de bază. Printre cele mai vechi imagini ale procedeului de gravare a pietrelor semiprețioase se numără cea de pe un scarabeoid grec din prima jumătate a secolului al V-lea î.e.n., reprezentând un bărbat care gravează cu ajutorul unui burghiu cu arc o piatră sigilară, recurgând probabil la substanța abrazivă denumită în Antichitate smyris.
La Viena, pe pietrele semipreţiose de o mare diversitate şi dimensiuni erau sculptate cu o măiestrie de neegalat de la scene mitologice şi istorice până la peisaje, simboluri, chipuri de personaje. Incastrate în inele preţioase, broşe sau plachete, aceste mari realizări artistice înfruntă cu eleganţă secolele, ajutate fiind atât de duritatea pietrei cât şi de calitatea sculpturii. Tot acolo se află încrustat într-o piatră semipreţioasă opalină cu nuanţe albăstrii, inelul sigilar al regelui vizigot Alaric purtând chiar chipul său.
Se observă o relaţie directă între calitatea pietrei şi scena sau personajul reprezentat pe ea. In timp ce onixul sau sardonixul erau folosite pentru a reda scene mitologice sau istorice aşa cum vedem la Gema Augusteea, redată într-o fotografie preluată chiar de pe site-ul muzeului, pe agate, carneol sau alte pietre în culori bazate pe ocru şi roşu erau redate personaje sau peisaje. Pe o minusculă piatră albastră ca marea de pe un inel era sculptată în cele mai mici detalii o elegantă corabie cu pânze.
