În toamna anului 2025, unul dintre cele mai spectaculoase lacuri de acumulare ale României, Vidraru, a revenit pentru scurt timp la ipostaza primară: un gol colosal, un amfiteatru de stâncă și nămol, o rană deschisă în peisajul Munților Făgăraș. Pentru prima dată în aproape 60 de ani – de la inaugurarea grandiosului baraj în 1966 – lacul a fost golit aproape complet, într-o operațiune tehnică menită să readucă la viață o infrastructură construită în plină epocă industrială a României comuniste.
O operațiune tehnică fără precedent
Golirea a început controlat încă din vară, sub coordonarea Hidroelectrica și a Apelor Române, ca parte a unui proiect de retehnologizare evaluat la 225 de milioane de euro. Departe de a fi un simplu vid hidrologic, momentul a reprezentat un eveniment tehnic rar: verificări ale structurii, inspecția vanelor de fund, modernizarea echipamentelor și identificarea zonelor vulnerabile ale barajului, construit într-o perioadă în care ambițiile inginerești depășeau adesea capacitățile tehnologice.
În absența apei, pe fundul lacului au reapărut epave uitate – bărci, pontoane scufundate de două decenii – vestigii ale turismului și ale micilor tragedii cotidiene ale lacului. Pentru localnici, imaginile au fost ireal de familiare și străine în același timp. Pentru turiști, un spectacol interzis generațiilor anterioare.
Mituri, conspirații și febra aurului verde
Ca în orice moment în care realitatea lasă un vid, imaginația colectivă a grăbit umplerea lui. Pe rețelele sociale au proliferat povești cu iz de legendă: francezi veniți cu cisterne să „colecteze” apa lacului, aur ascuns pe fundul Vidrarului, ba chiar un sat fantomă înghițit de valuri în anii ’60, acum dezvelit de retragerea apei.
Ministerul Mediului a reacționat prompt, denunțând avalanșa de „fake-news-uri” drept parte a unui „război hibrid”. Între timp, turiștii au continuat să vină, atrași nu de comorile promise, ci de acest spectacol rar al dezvăluirii.
Rețelele sociale sunt pline de postări care promovează fake news despre Lacul Vidraru.
Un moment istoric în oglinda celuilalt baraj: Paltinu
În aceeași perioadă, un alt lac de acumulare – Paltinu, de pe Valea Doftanei – a fost parțial golit. De data aceasta, motivul a fost o colmatare descoperită în vara precedentă și necesitatea verificării și reparării vanelor de golire.
Diana Buzoianu, ministra Mediului, a explicat că lucrările sunt independente, controlate și menite să crească siguranța barajelor, nu să o submineze. La Paltinu, nivelul optim de lucru a fost stabilit la cota de 603 metri, lăsând lacul cu zeci de metri sub nivelul normal – un peisaj neobișnuit chiar și pentru locuitorii zonei.
Vidraru – între trecutul tehnic și viitorul energetic
Ridicat între 1961 și 1966, barajul Vidraru a fost considerat o reușită inginerească a epocii, un simbol al modernizării energetice și un punct de orgoliu al regimului românesc. În spatele imaginii sale monumentale, lacul a ascuns întotdeauna o infrastructură supusă presiunii timpului.
Golirea sa completă nu a fost doar o necesitate tehnică, ci și un prilej rar de a reevalua această construcție emblematică. Reconstrucția și retehnologizarea vor continua până în februarie 2026, când lacul ar trebui să revină la nivelurile obișnuite.
Sub ape și dincolo de ele
Vidraru nu este doar un rezervor energetic, ci și un depozitar de povești – unele reale, altele apocrife, toate parte din identitatea locului. Golirea lui a scos la lumină nu aur și nu sate scufundate, ci realitatea mult mai prozaică și totuși fascinantă a timpului, a eroziunii și a tehnicii.
Când apa va reveni, lacul își va recăpăta liniștea de oglindă, iar misterele vor fi, încă o dată, sigilate sub suprafața lui verde-albăstrie. Dar pentru câteva luni din 2025, istoria s-a scris la Vidraru cu nămol, amintiri și multă imaginație.
