Când ne gândim la Europa, ne imaginăm Parisul, Roma, Berlinul sau Madridul. Puțini știu însă că Uniunea Europeană se întinde mult dincolo de continent. De la lagunele turcoaz ale Polineziei Franceze și până la ghețarii Groenlandei, există teritorii europene răspândite pe aproape toate oceanele lumii. Povestea lor este una despre explorare, colonialism, identități multiple și geografie surprinzătoare.
Briza mării mișcă ușor hamacul prins între doi palmieri înclinați deasupra nisipului alb. Apa are acea culoare imposibilă pe care o vezi doar în broșurile turistice, temperatura este perfectă, iar în larg se întind bungalow-uri din lemn construite direct deasupra lagunei. Nimic nu trădează faptul că ne aflăm pe teritoriu european.
Telefonul se conectează la internet, la televizor apar canale occidentale, în magazine găsim aceleași produse pe care le vedem în Paris, Madrid sau Amsterdam, iar instituțiile funcționează după legile Uniunii Europene.
Și totuși, ne aflăm la mii de kilometri de continent.
Suntem într-unul dintre teritoriile ultraperiferice ale Uniunii Europene, un statut politic aparte de care beneficiază mai multe insule și regiuni răspândite pe toate oceanele lumii. Moștenire a marilor imperii coloniale europene, aceste teritorii demonstrează că Europa nu se termină la Atlantic și nici la Mediterana. Europa există și în Caraibe, și în Oceanul Indian, și în Pacificul de Sud.
Este una dintre cele mai puțin cunoscute povești geografice și istorice ale lumii contemporane.
Guyana Franceză – Europa din mijlocul junglei amazoniene
Popoarele arawak și wayana nu și-ar fi imaginat vreodată că pădurile lor tropicale vor deveni parte a Europei.
În secolul al XVII-lea, coloniștii francezi au ajuns aici atrași de promisiunea aurului și a bogățiilor ascunse în inima Americii de Sud. Așa a luat naștere colonia Guyana Franceză.
Mai târziu, în 1885, teritoriul avea să capete o reputație sumbră. Franța l-a transformat într-o vastă colonie penitenciară pentru recidiviști, iar mii de condamnați au fost trimiși aici. Celebrele Insule ale Diavolului, unde a fost închis și Alfred Dreyfus, au devenit simbolul acestei epoci.
În 1946, Guyana Franceză a fost integrată oficial în Republica Franceză ca departament de peste mări.
Astăzi are puțin peste 280.000 de locuitori și o suprafață de aproximativ 83.000 km², comparabilă cu cea a Portugaliei.
Peste 90% din teritoriu este acoperit de pădure tropicală amazoniană.
În apropierea orașului Kourou se află unul dintre cele mai importante centre spațiale ale lumii: Centrul Spațial Guyanez, baza principală de lansare a Agenției Spațiale Europene.
Puține locuri ilustrează mai bine paradoxul Europei moderne: o regiune europeană aflată în inima Amazonului.
Groenlanda – insula de gheață a Europei
La polul opus se află Groenlanda.
Cu peste două milioane de kilometri pătrați, este cea mai mare insulă a lumii și una dintre cele mai neospitaliere regiuni locuite ale planetei.
Din 1814 aparține Danemarcei, iar astăzi are aproximativ 57.000 de locuitori, răspândiți în câteva orașe precum Nuuk, Sisimiut sau Ilulissat.
În ultimele decenii, Copenhaga a transferat aproape toate competențele către autoritățile locale. Groenlanda își administrează singură afacerile interne, iar mulți uită că insula face încă parte din Regatul Danemarcei.
Totuși, legăturile rămân puternice.
În fiecare an, Danemarca transferă sute de milioane de dolari pentru susținerea economiei locale.
Cu toate acestea, Groenlanda se confruntă cu probleme sociale severe. Izolarea, clima extremă și ciclurile de lumină și întuneric au contribuit la niveluri ridicate de depresie și alcoolism.
În multe regiuni, temperaturile verii abia ating 10 grade Celsius.
Dar nu frigul este cea mai mare provocare.
Lunile lungi de întuneric polar au lăsat urme adânci asupra comunităților locale.
Polinezia Franceză – paradisul european din Pacific
Dacă Groenlanda reprezintă extrema rece a Europei, Polinezia Franceză întruchipează exact opusul.
Tahití, Bora Bora, Moorea sau Tuamotu sunt nume care evocă instantaneu imaginea paradisului tropical.
Aceste insule au intrat în contact cu europenii începând cu secolul al XVI-lea. Exploratori portughezi, spanioli, olandezi, francezi și britanici au ajuns pe rând în regiune.
Cu mult înaintea lor însă, insulele erau locuite de populații polineziene care navigaseră din Asia de Sud-Est cu peste 3.000 de ani în urmă.
În 1842, Franța a impus un protectorat asupra regatului local, iar în 1880 regele Pomare al V-lea a cedat oficial suveranitatea către Paris.
Astăzi, Polinezia Franceză are aproximativ 276.000 de locuitori și o economie bazată în mare parte pe turism.
Deși se află la aproape 16.000 de kilometri de Bruxelles, locuitorii săi sunt cetățeni francezi și europeni.
Noua Caledonie și Wallis et Futuna
Mai aproape de Australia se află Noua Caledonie, un teritoriu cu o istorie complicată și marcată de dezbateri privind independența.
Capitala sa, Nouméa, este cel mai mare oraș european din Pacificul de Sud.
În apropiere se găsesc Wallis și Futuna, trei insule vulcanice tropicale cu aproximativ 12.000 de locuitori.
În secolul al XIX-lea, misionarii francezi au convertit populația locală la catolicism.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, insulele au avut o importanță strategică pentru Aliați în lupta împotriva Japoniei.
Kerguelen – cea mai izolată bucată de Europă
Dacă ar exista un clasament al celor mai izolate teritorii europene, Insulele Kerguelen ar ocupa probabil primul loc.
Situate în sudul Oceanului Indian, la mii de kilometri de orice continent, ele par desprinse dintr-un roman de aventuri.
Peisajul este dominat de stânci, ghețari, ceață și vânturi permanente.
Nu există populație permanentă.
Doar aproximativ 60 de cercetători locuiesc aici temporar pentru studii de oceanografie și geofizică.
Pe insulă se află și Notre-Dame des Vents, cea mai sudică biserică franceză din lume.
Este probabil unul dintre cele mai neobișnuite locuri care aparțin Europei.
Aruba și Caraibele europene
În Marea Caraibilor, Europa are o prezență surprinzător de puternică.
Aruba, fostă colonie spaniolă și apoi olandeză, este astăzi un stat constitutiv al Regatului Țărilor de Jos.
Are doar 180 km² și aproximativ 106.000 locuitori.
Economia sa este susținută aproape exclusiv de turism.
Din aeroportul său pleacă zboruri către Amsterdam, New York, Miami, Brazilia sau Peru.
Alături de Aruba, alte insule precum Bonaire, Saba și Sint Eustatius continuă să păstreze legături directe cu Olanda.
Réunion și Mayotte – Europa din Oceanul Indian
În Oceanul Indian se află două dintre cele mai interesante teritorii franceze.
Insula Réunion, cu aproximativ 870.000 de locuitori astăzi, a fost colonizată de francezi în secolul al XVII-lea.
Economia sa se bazează în mare parte pe cultura trestiei de zahăr și pe turism.
Nu departe se află Mayotte, situată între Madagascar și coasta Mozambicului.
În timp ce restul insulelor Comore au ales independența în anii 1970, locuitorii din Mayotte au votat în repetate rânduri pentru rămânerea în cadrul Franței.
Astăzi, Mayotte este unul dintre cele mai neobișnuite teritorii ale Uniunii Europene, având o populație majoritar musulmană și o cultură profund diferită de cea continentală.
Insulele Canare – poarta europeană către Africa
Pentru majoritatea europenilor, Canarele sunt cel mai familiar teritoriu ultraperiferic.
Arhipelagul vulcanic aflat în largul coastelor Africii a fost cucerit de Coroana Castiliei între 1402 și 1496.
Astăzi găzduiește peste 2,1 milioane de locuitori și milioane de turiști anual.
Puțini își amintesc că aici a avut loc una dintre cele mai importante înfrângeri britanice.
La 25 iulie 1797, amiralul britanic Horatio Nelson a fost respins la Santa Cruz de Tenerife de forțele spaniole.
Canarele au devenit între timp una dintre cele mai importante destinații turistice ale Europei.
Madeira și Azorele
La nord de Canare se află Madeira.
Descoperită și colonizată de portughezi în secolul al XV-lea, insula este astăzi renumită pentru peisajele sale spectaculoase și pentru aeroportul considerat de mulți unul dintre cele mai dificile din lume.
Mai la vest se găsesc Azorele, nouă insule vulcanice răspândite în mijlocul Atlanticului.
În Evul Mediu, unii geografi plasau aici legendara Atlantidă.
În 2003, Azorele au intrat din nou în istorie odată cu celebra reuniune dintre George W. Bush, Tony Blair și José María Aznar, care a precedat invazia Irakului.
O Europă răspândită pe oceane
Pentru majoritatea locuitorilor Uniunii Europene, Europa înseamnă Paris, Berlin, Madrid sau Roma.
Realitatea este însă mult mai complexă.
Europa înseamnă și ghețarii Groenlandei, și junglele Guyanei Franceze, și plajele din Bora Bora, și insulele vulcanice din Oceanul Indian.
Este fascinant să ne gândim că Uniunea Europeană nu este doar un continent, ci și o colecție de teritorii răspândite pe aproape toate oceanele lumii.
Iar uneori, la mii de kilometri de Bruxelles, în umbra unui palmier tropical sau pe malul unei lagune din Pacific, poți descoperi că te afli încă… în Europa.
