Palia Perithia este un sat părăsit din nordul Insulei Corfu și totodată un monument protejat situat între stațiunile Kassiopi și Acharavi. Satul fantomă, cum mai este numit, continuă să fie un loc special atât pentru turiști, cât și pentru corfioți.
Perithia este cea mai veche așezare locuită din Corfu, datând din secolul al XIV-lea. Satul a fost construit din nevoia oamenilor de a se apăra de pirații care veneau de pe mare. Așezat strategic la poalele celui mai înalt munte de pe insulă, Pantokrator (Atotputernicul), localnicii puteau vedea portul, dar ei nu puteau fi văzuți de pe mare. La sfârșitul secolului al XIX-lea, când pirații au fost învinși, locuitorii au început treptat să se mute iar în zona de coastă. Însă adevăratul motiv al plecării lor se datorează turismului care a început să se dezvolte pe la jumătatea secolului al XX- lea.
Satul este alcătuit din 130 de case, aflate astăzi în ruină. Casele sunt construite în stil venețian, cu fațade largi sau înguste, zidite din piatră. Deși de mici dimensiuni, satul cuprinde 8 biserici bizantine, ceea ce arată profunda credință religioasă a localnicilor. În partea de sus a satului se află și un cimitir vechi, însă accesul nu este permis. În perioada sa de apogeu Perithia avea peste 1000 de locuitori.
Perithia, raiul piratilor
Pe lângă faptul că satul reprezenta un refugiu din calea piraților, acesta era totodată cel mai bogat sat de pe insulă. Muntele era acoperit de culturi de grâu, porumb și viță de vie. Solul fertil era potrivit pentru pomi fructiferi precum meri, peri, smochini sau migdali, care încă se mai gasesc. Turiștii pot admira și astăzi printre tufișuri turmele de capre și oi. Satul oferă o priveliște încântătoare, putând fi vazute atât marea, cât și mănâstirea din vârful Muntelui Pantokrator.
În prezent, satul fantomă prinde viață datorită cătorva taverne la care turiștii pot gusta specialitățile grecești. La Taverna Capricorn, turiștii sunt serviți de Corina, o româncă foarte prietenoasă. În plus, autoritățile elene încearcă să readucă la viață acest loc, iar unele case din sat au fost scoase la vânzare. Prețurile nu sunt foarte ridicate, însă pentru ca timpul sa rămână pe loc, casele trebuie renovate în stilul Evului Mediu, iar materialele specifice sunt costisitoare. Până acum doar două dintre case au fost renovate, una de un englez, iar cealaltă de un suedez.
Autor: Roxana Diana Ene