Arheologii care lucrează la sanctuarul My Son din Vietnam au scos la iveală un drum sacru monumental, o descoperire care redefinește înțelegerea vieții religioase Champa, a mișcărilor ceremoniale și a organizării spațiului sacru între secolele X–XII. Rezultatul unor săpături desfășurate pe parcursul mai multor ani și finalizate în 2025, descoperirea relevă o intrare spirituală necunoscută până acum, care leagă Turnul K de complexul central al templului – un element arhitectural care nu fusese documentat în peste un secol de cercetări la acest sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Reapariția unui ax ceremonial uitat
Drumul nou descoperit se întinde pe aproximativ 170 de metri, de la poalele estice ale Turnului K către inima sanctuarului My Son. Echipele arheologice au identificat complet 132 de metri din traseu, dezvăluind o cale atent proiectată, cu o lățime de aproape 9 metri, dintre care carosabilul central măsoară circa 7,9 metri. Suprafața era realizată din straturi de nisip compactat, pietriș și cărămizi sfărâmate, cu o grosime de până la 20 de centimetri – o dovadă clară a unei planificări deliberate, nu a unui simplu drum de acces.
De-o parte și de alta a drumului se află ziduri-ghid din cărămidă, înalte de peste un metru, construite fără mortar, folosind o tehnică sofisticată Champa: cărămizile sunt mai late la bază și se îngustează treptat spre vârf, până când se îmbină perfect. Această metodă, identică celei utilizate la turnurile-templu Champa, sugerează că drumul a fost conceput ca parte integrantă a ansamblului arhitectural sacru.
Cinci porți și o călătorie ritualizată
Una dintre cele mai remarcabile revelații este identificarea a până la cinci porți ceremoniale integrate în zidul-ghid sudic al drumului. Arheologii au descoperit grinzi de piatră cu locașuri pătrate pentru stâlpi și orificii circulare pentru balamalele porților din lemn – dovezi clare ale unor intrări formale care controlau desfășurarea procesiunilor rituale.
În mod semnificativ, nu au fost identificate porți corespunzătoare pe zidul nordic, ceea ce întărește ipoteza că procesiunile urmau un traseu ceremonial strict prescris. Cercetătorii consideră că acest drum funcționa ca un ax sacru, prin care zeitățile hinduse, regii Champa și preoții brahmani treceau simbolic din lumea profană în spațiul divin.
Capătul drumului, situat pe malul unui curs de apă astăzi secat, a stârnit un interes deosebit. Mulți specialiști sugerează că înainte de intrarea în sanctuar era necesar un ritual de purificare, probabil prin traversarea apei, în acord cu concepțiile cosmologice hinduse, unde apa marchează granița dintre lumi.
Turnul K și geografia spirituală a lui My Son
Turnul K, considerat mult timp o structură izolată, pare acum să fi avut un rol mult mai important în geografia spirituală a sanctuarului. Construit pe o platformă înălțată, lângă o sursă naturală de apă, turnul este aliniat perfect cu drumul sacru, sugerând că funcționa ca poartă ceremonială sau sanctuar de tranziție.
Arheologul francez Henri Parmentier, care a documentat My Son la începutul secolului al XX-lea, observase izolarea neobișnuită a Turnului K, dar nu dispunea de dovezi care să o explice. Descoperirea drumului sacru oferă acum veriga lipsă, dezvăluind Turnul K drept pragul estic oficial al sanctuarului.
Datarea drumului sacru
Analiza stratigrafică și descoperirea artefactelor indică faptul că drumul a fost construit și utilizat în principal între secolele XI și XII, deși unele elemente arhitecturale pot data de la începutul secolului al XIII-lea. Săpăturile au scos la iveală ceramică glazurată din China, din perioadele Song de Nord și de Sud, precum și fragmente de teracotă Champa, care confirmă acest interval cronologic.
Cercetătorii subliniază că, deși My Son include temple datând din secolele IV–XIII, acest drum sacru reprezintă o fază culturală distinctă și relativ scurtă, după care a fost abandonat, înghițit treptat de pădure și uitat timp de secole.
O descoperire unică în patrimoniul Champa
Studiile comparative sugerează că acest drum ceremonial este unic în întregul peisaj cultural Champa. Niciun alt sanctuar din Vietnamul central nu a oferit dovezi ale unei abordări sacre atât de formal structurate, cu ziduri-ghid și multiple porți rituale.
Aceasta consolidează rolul lui My Son nu doar ca o colecție de temple, ci ca suprem centru spiritual și politic al Regatului Champa – un loc în care regii își legitimau puterea prin asocierea divină, în special cu Shiva, zeitatea principală a sanctuarului.
Conservare și interpretare viitoare
Autoritățile vietnameze din domeniul patrimoniului analizează în prezent modalități de conservare și interpretare a drumului sacru pentru vizitatori, fără a-i compromite semnificația spirituală. Arheologii și experții în patrimoniu cultural subliniază că dezvoltarea turistică trebuie să evite suprautilizarea, degradarea fizică și pierderea sensului simbolic.
Gestionat cu atenție, drumul ar putea deveni unul dintre cele mai puternice elemente de interpretare de la My Son, permițând vizitatorilor să experimenteze sanctuarul așa cum o făceau odinioară credincioșii – prin mișcare, tranziție și progres ritualic.
Redefinirea peisajului sacru de la My Son
Redescoperirea acestui drum sacru extinde fundamental limitele cunoscute ale sanctuarului My Son, sugerând că amprenta sa ceremonială originală ar fi putut fi aproape dublă față de ceea ce s-a păstrat până astăzi. Mai important, ea transformă înțelegerea academică a practicilor rituale Champa, dezvăluind o coregrafie spirituală extrem de structurată, integrată în arhitectură și peisaj.
Pe măsură ce cercetările continuă, această cale ascunsă timp de secole promite să lumineze noi dimensiuni ale trecutului hindus din Asia de Sud-Est, demonstrând că, chiar și după o mie de ani, My Son încă ascunde secrete care așteaptă să fie descoperite.
