Pentru cei mai mulți principala stradă a Barcelonei este Las Ramblas, dar în acest oraș fabulos mai există o arteră ce deţine întâietatea în ceea ce priveşte luxul Passeig de Grácia. Aceasta e considerată cea mai scumpă stradă din întreaga Spanie, și este plină cu magazine exclusiviste și hoteluri de lux, dar are și cea mai mare concentraţie de clădiri construite în stil modernist. Principalele puncte de atracție rămân însă proiectele arhitecturale ale lui Antoni Gaudí i Cornet, genialul arhitect şi designer catalonez.
Acest bulevard central, care porneşte din Piaţa Catalunya şi se oprește în Avinguda Diagonal, este o arteră lungă de 11 kilometri și împarte oraşul în două, pe direcţia est-vest.
Passeig de Grácia, altădată Drumul lui Iisus, impresionează mai mult prin reşedinţele moderne, elegante, cu faţade îndrăzneţe pe care cei din clasa bogată a Barcelonei și le-au dorit. Până în anul 1821, când au avut loc primele planuri de sistematizare acesta era un drumeag de ţară ce lega marginea Barcelonei de satul Grácia.
Din 1827, pe noua stradă au început să circule trăsurile aristocraţilor, cărora le plăcea să se plimbe spre localitatea învecinată oraşului şi să se oprească la cafeneaua în aer liber. Schimbarea importantă în imaginea arhitecturală a bulevardului se produce între anii 1890-1910, odată cu mişcarea modernistă. Arhitecţi precum Pere Falqués, Lluís Domènech i Montaner, Josep Puig i Cadafalch, Enric Sagnier, și ales Antoni Gaudí au fost chemaţi de clienţii bogaţi să proiecteze palate în stil art-nouveau în întregul cartier Eixample, ce avea astfel să devină celebru. Într-o parte a acestui cartier, numită Quadrat d’Or (Pătratul de Aur) şi mărginită de Passeig de Grácia, Avinguda Diagonal, Carrer D’Arago şi Carrer del Bruc, multe din cele aproape 100 de clădiri formează cea mai mare colecţie de artă arhitecturală modernistă.
FOTO Casa Lleó-Morera
De departe cele mai excentrice și mai interesante locuințe sunt cele proiectate de Antonio Gaudi. Trecătorii nu pot să nu se oprească pentru a admira fațadele. La numerele 35, 41 şi 43 de pe Passeig de Grácia se află trei clădiri moderne, asemuite cu cele trei zeiţe greceşti care au concurat pentru mărul ce purta inscripţia „celei mai frumoase”. Casele fac parte din aşa-numitul „Bloc al discordiei”. Ele sunt Casa Lleó-Morera, proiectată de Lluís Domènech i Montaner, Casa Amatller, creaţia arhitectului Josep Puig i Cadafalch, şi Casa Batlló, renovată de Antoni Gaudí.
FOTO În imagine se văd cele două construcții lipite
Dacă casa Lleó-Morera, cu aspectul ei de tort și cu fațada extrem de bine sculptată, este opera mai multor arhitecți și se află la câteva imobile distanță, este ușor eclipsată de următoarele două imobile ce sunt perete în perete Casa Amatller și Casa Batlló.
Prima este un palat cu elemente de arhitectură olandeză şi flamandă, cu detalii gotice şi cu gravuri de piatră sub forma unor animale ce au îndeletnici umane; cea de-a doua, o creaţie spectaculoasă a lui Gaudi.
FOTO Casa Batlló
La începutul secolului XX, Casa Batlló era un imobil sobru cu nimic mai diferit decât celelate. Lucrurile aveau să se schimbe în momentul în care Antoni Gaudí este contractat de afaceristul Joseph Battló, ce se îmbogăţise din producţia de textile, să îi facă un imobil nou pe bulevardul Passeig de Gráci. Gaudi decide că mai bine nu ar dărâma fostul imobil și îl va convinge pe afacerist să îl lase să refacă doar fațada și interiorul.
Ce a ieșit vedem azi… În 1906 arhitectul chiar era nominalizat cu această casă să primească premiul pentru cea mai frumoasă locuință, însă premiul a fost atribut altcuiva pe motiv că anul precedent tot Gaudi câștigase respectiva distincție cu imobilul Casa Calvet (foto). De altfel acest imobil se află la doar câteva străzi distanță de Passeig de Grácia și de Piaţa Catalunya.
Din 2002, Casa Batlló a devenit muzeu și poate fi vizitată, iar din 2005 a intrat în patrimoniul UNESCO. Casa pare a spune o poveste prin arhitectura ei: partea superioară reprezintă corpul unui balaur mitic, în care se află înfiptă crucea Sfântului Gheorghe (patronul spiritual al Cataloniei), iar balcoanele şi ferestrele ar fi rămăşiţele victimelor acestuia. De asemenea în funcție de interpretare putem vorbi de un carnaval întt-un univers marin. Și interiorul casei este spectaculos având aspectul unei peșteri acvatice, în plus scara are forma unei coloane vertebrale uriaşe. Ne vom opri aici cu descrierea pentru ca să vă lăsăm vouă placerea descoperirii curții interioare. Oricât de multe imagini ați vedea sezația dinauntru acestui loc vă taie respirația.
Casa Milá și plăcinta de piatră
La Passeig de Grácia nr.43 întâlnim o altă casă ce poatră semnătura lui Gaudi. Departe de coloratura impresionată a Casei Batlló, această clădire se remarcă prin unduirile de piatră, iar lumina alunecă nestingherită peste suprafaţa despre care se spune că nu are vreun unghi drept. Casa mai e numită La Pedrera = Placinta.
Palatul se compune din două corpuri de clădire cu câte nouă nivele, unite prin două curţi interioare care asigură aerisirea şi iluminarea. Elemente originale ale Casei Milá sunt: faţada care susţine întreaga construcţie – lipsind pereţii de rezistenţă –, liniile sinuoase, balcoanele din fier forjat, cele 270 de arce din cărămidă ale podului, acoperişul cu trepte şi cu a sa colecţie impresionantă de hornuri şi guri de ventilaţie, având forme fantastice – războinici, bufniţe, centurioni cu cască.
În Casa Milá îşi are sediul Fundaţia Catalunya-La Pedrera, însă cele mai importante spaţii sunt deschise publicului pentru vizitare. Plimbările pe acoperiș sunt de-a dreptul fascinante, iar o cafea băută în una din curțile interioare, ferit de căldura dogoritoare te vor relaxa pe deplin.
Dacă Gaudi s-ar fi oprit doar la ce a realizat pe bulevardul Passeig de Grácia l-am fi considerat unul dintre cei mai valoroși artiști catalani sau chiar spanioli. Dar prin realizarea Parcul Güell (amenajat între 1900 și 1914) și mai ales demararea operei sale de căpătâi – catedrala dedicată Sfintei Familii, Sagrada Família, în 1883, catedrală finanțată din fonduri publice, și-a asigurat un binemeritat loc în galeria geniilor di întreaga lume. Despre Sagrada Familia și despre finalizarea ei în 2026 vom mai discuta și cu alte ocazii.
