Citind site-ul adevărul.ro am dat peste o relatare a unui blogger care merită toată atenţia şi care ar trebui reprodusă tocmai pentru ca cineva să ia atitudine. Faptul că mulţi dintre aleşii noştri se gândesc mai întâi la buzunarul lor şi apoi la ceea ce trebuie să facă din funcţia pe care o ocupă, este deja un fapt cotidian. Deşi nu ar trebui ca lucrurile să stea astfel, suntem în măsură doar să constatăm.

În trecut am scris despre bisericile din patrimoniu Olteniei, locaşuri de cult care se năruie împreună cu istoria ce o poartă. Azi preluăm în câteva articole diferite relatările lui Marcel Radut Seliste despre ce  se întâmplă în juteţele Olteniei, bogate în patrimoniu turistic şi istoric, dar care în ciuda potenţialului, înregistrează adevărate drame.

Iată ce spunea autorul despre această călătorie: \”

În România post-decembristă se vorbeşte mult despre zestrea de patrimoniu naţional, despre moştenirea trecutului, dar se face foarte puţin. Patrimoniul naţional, deşi teoretic ocrotit de o mulţime de legi şi reglementări, se degradează, se distruge, se pierde. Vă propun o călătorie spre istoria ruinată a Olteniei, aşa cum este încă mărturisită de zecile, sutele de clădiri de patrimoniu a căror stare de degradare ne face să credem că mândria de a fi oltean se transformă treptat dintr-un sentiment veritabil, într-un mincinos slogan de propagandă electorală.

Am călătorit prin Oltenia, fie în vacanţă, fie în interes de serviciu, şi am adunat informaţii despre procesul de ruinare a unor importante imobile de patrimoniu din judeţele Olteniei, mărturii ale unui trecut istoric bogat şi frumos care sunt aruncate în lada de gunoi a uitării prin neglijenţa penală a proprietarilor şi autorităţilor.\”

Cazul judeţului Gorj

Un interes deosebit pentru patrimoniul judeţului Gorj îl prezintă Casa ”Moangă-Pleşoianu”, din localitatea Săcelu. Datând din  secolul al XVIII-lea, clădirea se află în vecinătatea Centrului de Agrement Săcelu şi treptat se transformă pentru localnici într-un fel de ”pericol public” datorită stării avansate de degradare. În memoria colectivă a regiunii, Casa ”Moangă-Pleşoianu” este păstrată ca fiind una dintre casele care l-au găzduit pe Tudor Vladimirescu, în timpul Revoluţiei de la 1821 şi este foarte probabil ca aici să se fi conceput şi redactat  ”Proclamaţia de la Padeş”.

Din spusele localnicilor, am aflat că după 1990, deşi imobilul a se afla în proprietatea autorităţilor locale, a fost abandonat de edili şi a suferit distrugeri majore. În anul 2010 acoperişul şi structura interoară de lemn s-au prăbuşit, iar în ziduri au apărut crăpături. În acelaşi an, Casa ”Moangă-Pleşoianu” a fost preluată în administrare de către Consiliul Judeţean Gorj, prin Muzeul Judeţean ,,Alexandru Ştefulescu”, cu scopul declarat al restaurării şi punerii în valoar. Se pare că, deocamdată, autorităţile judeţului au reuşit doar să monteze un acoperiş provizoriu, fără să fie realizate lucrări de consolidare.

Casa memorială „Iosif Keber”, un alt obiectiv de patrimoniu deosebit de valoros pentru istoria Olteniei, este situată în Târgu-Jiu şi datează din perioada 1935-1940. Clădirea prezintă o stare avansată de degradare, agravată de deteriorarea acoperişului şi de infiltraţiile apelor pluviale. Pereţii exteriori şi ornamentele clădirii sunt în mare măsură distruse, fiind astfel condamnat la mutilare şi la distrugere un important bun de patrimoniu. Să reamintim edililor din capitala Gorjului că Iosif Keber (n. 30 iulie 1897, la Tg. Jiu – d. 19 aprilie 1989) este unul dintre cei mai importanţi pictori români bisericeşti şi restauratori de lăcaşuri de cult. Nu în ultimul rând, el este tatăl unui alt important pictor român, Adrian Keber (n.1924).

În vecinătatea acestor două clădiri de patrimoniu, în perioada 1996-2000, au fost ridicate diferite construcţii (nu cunoaştem dacă proprietarii deţin autorizaţiile legale, inclusiv cele privind învecinarea cu imobile de patrimoniu), astfel că structura de rezistenţă a acestora a fost afectată, accelerându-se procesul de distrugere.

Casa ”Moangă-Pleşoianu” şi Casa memorială ”Iosif Keber” au fost incluse în Programul Naţional de Restaurare 2013, ar exista şi bani alocaţi din partea Institutului Naţional de Patrimoniu, însă nu este vizibilă voinţa politică la nivelul Consiliului Judeţean Gorj de a acţiona pentru salvarea acestor clădiri de patrimoniu.

Urmaşii pandurilor lui Tudor renunţă la propria istorie, aruncând în neant mărturiile unui trecut glorios de care noi nu suntem demni.