În inima statului Oklahoma, aproape de granița cu Kansas, se află ceea ce a fost odinioară un oraș prosper. Astăzi, Picher este considerat unul dintre cele mai contaminate locuri din Statele Unite – un exemplu dramatic al modului în care boom-ul industrial poate lăsa în urmă peisaje toxice și comunități destrămate.
Epoca de aur a plumbului și zincului
Fondat la începutul secolului XX, Picher a cunoscut o dezvoltare rapidă în anii 1920, când exploatarea zăcămintelor de plumb și zinc a transformat zona într-un motor economic regional. Aproape 10.000 de oameni trăiau aici în perioada de vârf.
Sub oraș se întindea o rețea vastă de galerii miniere, iar la suprafață se ridicau munți artificiali de reziduuri – așa-numitele chat piles, movile formate din deșeuri rezultate în urma procesării minereului. Aceste coline gri, aparent inofensive, aveau să devină simbolul unei tragedii lente.
Copiii se jucau pe ele, iar materialul era folosit la pavarea drumurilor locale, fără ca locuitorii să cunoască riscurile reale.
Orașul care a început să se scufunde
Declinul economic a început după 1926, iar până în anii ’60 populația scăzuse dramatic. În 1967, minele au fost închise definitiv. Odată cu oprirea pompelor, galeriile subterane au fost inundate.
Apa care a umplut tunelurile s-a contaminat cu metale grele – plumb, zinc, cadmiu, nichel și fier – și a început să iasă la suprafață, infiltrându-se în pârâurile din jur. Zona a devenit parte a celebrului sit de contaminare cunoscut drept Tar Creek Superfund Site, inclus pe lista federală a celor mai grave dezastre ecologice din SUA.
În anii ’90, testele efectuate de Serviciul de Sănătate Indian au arătat că aproximativ 35% dintre copiii din oraș aveau niveluri periculoase de plumb în sânge. Solul din școli și locuri de joacă era masiv contaminat.
Evacuarea unui oraș întreg
În 2004, autoritățile federale și statul Oklahoma au decis evacuarea obligatorie. Guvernul a început să cumpere proprietățile, iar orașul a fost, practic, dezmembrat bucată cu bucată.
Problema nu era doar solul toxic. Sub Picher rămăseseră aproximativ 1.400 de cavități miniere deschise. Structura subterană slăbită putea ceda în orice moment, existând riscul ca terenul să se prăbușească în golurile inundate cu apă contaminată.
În 2008, o tornadă devastatoare a distrus 160 de case și a ucis șase persoane. Catastrofa naturală a accelerat plecarea ultimilor locuitori. În 2013, municipiul Picher a fost oficial dizolvat.
Astăzi, orașul este considerat prea toxic pentru a fi repopulat.
Un ritual al memoriei
În mod surprinzător, locul nu este complet uitat. În fiecare decembrie, foștii locuitori se întorc pentru câteva ore în orașul-fantomă. Se adună pentru o paradă de Crăciun simbolică, mănâncă, cântă și își amintesc de viața de altădată.
Picher rămâne un paradox: un oraș dispărut administrativ, dar viu în memoria celor care l-au numit cândva „acasă”.
