După sfârşitul Primul Război Mondial, ţara noastră s-a numărat printre statele care, urmând exemplul ţărilor occidentale a decis să înalţe un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de la Versailles în care se stabilea responsabilitatea fiecărei ţări de a respecta mormintele eroilor de război, România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naţionali, aşa cum se arată în „Memoriul adresat Guvernului român de către Societatea Mormintelor Eroilor”.
În semn de recunoştinţă, în anul 1923 statul român a decis ca simbolul sacrificiului celor căzuţi pentru idealul naţional, să fie evocat de osemintele unuia dintre ostaşii anonimi de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Târgul-Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşiţe pământeşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărăşeşti, în ziua de 13 mai 1923.
Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a aparţinut elevului Amilcar C. Săndulescu (de la Liceul Militar „Dimitrie A. Sturdza”, premiant şi orfan de război) care, în faţa celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare: “Acesta este tatăl meu”. După desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost duse în Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti şi îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923.
A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, a fost purtat pe braţe de către o gardă de ofiţeri, cavaleri ai ordinului militar „Mihai Viteazul”, şi depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinaţia Bucureşti, unde a ajuns în aceeaşi zi, la orele după-amiezii. În Gara de Nord era aşteptat de oficiali ai statului şi personalităţi politice şi militare, iar Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă compania de onoare. Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul şi însemnele României, iar după oficierea serviciului religios şi onorurile militare, a fost aşezat pe un afet de tun, tras de opt cai şi transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica „Mihai Vodă”. Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureştean să poată veni în pelerinaj.
La data inaugurării, 17 mai 1923, a fost prezentă familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public.
Mormântul Eroului Necunoscut era în fapt o simplă criptă, acoperită cu o lespede de piatră decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a încrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919\”.
De-a lungul timpului monumental funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat şi strămutat la Mausoleul din Mărăşeşti. La 26 octombrie 1991, monumentul a revenit în Parcul Carol I, iar la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul originar din 1923.
Unde s-a născut povestea Eroului Necunoscut
Primul Eroul Necunoscut este îngropat în Westminster Abbey, ca mod de recunoştinţă faţă de cei care au murit în timpul Primului Război Mondial, şi în mod special faţă de cei care nu am un mormânt cunoscut.
În 1920, ca parte a ceremoniilor de comemorare din Marea Britanie a celor care au decedat în Primul Război Mondial, a fost lansată o propunere ca trupul unui soldat necunoscut, marinar sau pilot de avion care se afla într-un mormânt, în afara teritoriului de baştină, să fie repatriat în Anglia pentru a fi înmormântat în Westminster Abbey.
Acest lucru a fost întreprins pentru a reprezenta memoria celor care au murit pentru ţara lor, însă trupul sau locul unde şi-au găsit sfârşitul nu au fost identificate.
Se pare că ideea acestui gest îi aparţine preotului David Railton, care şi-a servit ţara pe frontul de Vest.
Este o serie de versiuni despre cum s-a făcut selecţia Eroul Necunoscut, dar, în general acceptată, este versiunea conform căreia au fost exhumate 6 cadavre din fiecare dintre zonele frontului de vest în care au luptat trupele britanice, fiind aduse la Capela St. Paul, din nordul Franţei, în noaptea de 7 noiembrie 1920. Fiecare au fost acoperite cu steagul Uniunii.
Comandantul trupelor britanice din Franţa, Generalul de Brigadă LJ Wyatt a ales unul dintre cele şase. Acesta a fost pus într-un sicriu care a fost făcut în Boulogne, de unde a fost transportat către Dover pe Nava Regelui, Verdun. Celelalte trupuri au fost reînhumate.
În dimineaţa zilei de 11 noiembrie 1920 –cu ocazia celei de-a doua aniversare a armistiţiului care a pus capăt Primului Război Mondial- sicriul cu Eroul Necunoscut a fost condus în procesiune către monumentul funerar care îi era închinat şi care a fost dezvelit de către Regele George V. La ora 11, au fost ţinute două minute de reculegere, iar cortegiul s-a îndreptat către Westminster Abbey, unde a fost înhumat, în partea de vest a Catedralei.
Spre surprinderea celor care au organizat acest moment, în prima săptămână de după înmormântare, circa 1.250.000 de oameni au vizitat mormântul pentru a-i aduce un omagiu Eroului Necunoscut. Astăzi este unul dintre cele mai vizitate morminte de război din lume.
Inscripţia de pe mormânt este preluată din Biblie: „L-au îngropat printre regi, pentru că a făcut bine faţă de Dumnezeu şi faţă de casa lui”.
