Puține epoci istorice îmbină politica mortală cu drama personală mai spectaculos decât perioada Tudorilor. Viața sentimentală a elitei – de la cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea, până la castitatea transformată în armă politică a Elisabetei I – arată limpede că sexul, sau absența lui, era o chestiune de maximă importanță.

Plăcerea feminină, poziția corectă și panglicile din dormitor – secretele vieții intime în Anglia Tudorilor

Dar cum stăteau lucrurile dincolo de curțile regale? Ce rol avea intimitatea în viața oamenilor obișnuiți – fermieri, brutari, morari sau fierari? Istoricul Ruth Goodman ne oferă o incursiune fascinantă în mentalitatea sexuală a Tudorilor, o lume mult mai complexă decât am putea crede.

Sexul: pragul maturității

În Anglia secolului al XVI-lea, sexul nu era doar o plăcere privată, ci un marker social esențial. „Sexul era extrem de important pentru oamenii din perioada Tudorilor – marca intrarea în viața de adult”, explică Ruth Goodman. O persoană necăsătorită nu era considerată pe deplin matură, indiferent de vârstă.

Totuși, nu orice act sexual era acceptabil. Normele sociale erau clare și rigide.

Sex „bun” versus sex „rău”

Pentru Tudorii secolului al XVI-lea, sexul era considerat „bun” doar dacă îndeplinea două condiții fundamentale:

  1. avea loc în cadrul căsătoriei;
  2. servea fie consolidării cuplului, fie procreării.

Orice relație sexuală în afara căsătoriei era catalogată drept imorală. Orice deviație de la „modelul tradițional” – un bărbat și o femeie care fac copii – era considerată o încălcare gravă a ordinii morale. Cu toate acestea, plăcerea nu era deloc descurajată.

Importanța plăcerii feminine

Un aspect surprinzător al mentalității epocii era convingerea că o femeie nu putea concepe un copil decât dacă simțea plăcere în timpul actului sexual. Se credea că orgasmul feminin era necesar pentru concepție.

„Așa cum un bărbat trebuia să fie excitat pentru a produce sămânță, și femeia trebuia să fie interesată pentru ca unirea să ducă la sarcină”, explică Goodman.

Această credință oferea, în teorie, un rol central plăcerii feminine, lucru neașteptat într-o societate profund patriarhală. Însă avea și consecințe întunecate: dacă o femeie rămânea însărcinată în urma unui viol, societatea presupunea că nu fusese forțată – pentru că, altfel, nu ar fi putut concepe. Astfel, ideea plăcerii feminine era o sabie cu două tăișuri.

Poziția corectă pentru a face copii

Plăcerea nu era suficientă. Oamenii vremii aveau și teorii „științifice” despre reproducere. Se credea că organele reproductive feminine sunt o imagine în oglindă a celor masculine și că, pentru a concepe, corpurile trebuie aliniate cât mai drept.

De aici rezultă statutul privilegiat al poziției misionarului, considerată ideală pentru concepție. Orice poziție care „îndoaia” corpul femeii era văzută ca un obstacol pentru deplasarea seminței.

Panglica destinului: cum încercau nobilii să aibă băieți

Într-o epocă obsedată de moștenitori de sex masculin, teoriile despre corp mergeau și mai departe. Se credea că partea dreaptă a corpului este mai puternică, fiind alimentată cu sânge mai „viguros”. Astfel, testiculul drept era considerat responsabil pentru conceperea băieților, iar cel stâng pentru fete.

Soluția? Dacă un bărbat își dorea un fiu, trebuia să lege o panglică în jurul testiculului stâng, pentru a se asigura că „sămânța potrivită” își face treaba.

Este tentant să ne imaginăm că însuși Henric al VIII-lea ar fi recurs la asemenea metode, în disperarea de a obține un moștenitor masculin.

Ce era considerat sexy în epoca respectivă?

Deși scopul principal al sexului era procrearea, oamenii medievali din epoca Tudorilor nu erau străini de atracție și dorință.

Lenjeria din in era considerată extrem de senzuală, fiind stratul de haine cel mai apropiat de piele. La fel și părul feminin: de obicei acoperit sau prins în public, el devenea un simbol al intimității atunci când era desfăcut în fața soțului.

„Părul unei femei este gloria ei și desfătarea soțului”, spune Goodman. Era o plăcere strict privată.

La rândul lor, bărbații își etalau picioarele în ciorapi mulați, menite să evidențieze gambele bine conturate – un detaliu considerat extrem de atrăgător.

Nu prudenți, ci direcți

În ciuda regulilor stricte, englezii acelor timpuri nu erau deloc pudibonzi. Vorbeau deschis despre sex, atracție și relații dintre bărbați și femei. Lumea lor avea reguli clare, dar nu evita subiectul.

Așa cum concluzionează Ruth Goodman: „Lumea Tudorilor nu era deloc crispată. Se vorbea mult și deschis despre relații, dorință și sexualitate”.

O lecție istorică ce ne arată că, dincolo de corsete și coroane, englezii medievali erau poate mai apropiați de noi decât ne-am imagina.