Cultura Chinchorro, pionierii mumificării cu mii de ani înaintea Egiptului, continuă să ridice întrebări uimitoare. Iar una dintre cele mai recente descoperiri pune reflectorul direct pe… creier.
În urmă cu circa 7.500 de ani, pe țărmul arid al deșertului Atacama, trăia o comunitate care avea să devină celebră pentru cea mai veche tradiție a mumificării din lume. Cultura Chinchorro, vânători-culegători adaptați unui mediu extrem, și-a conservat morții într-un mod care fascinează și astăzi. Dar o nouă analiză ridică un mister biologic: de ce aveau membrii acestei culturi un creier, în medie, cu 12% mai mic decât al chilienilor moderni?
Răspunsul, spun cercetătorii, se află ascuns în realitatea dură a supraviețuirii într-unul dintre cele mai neprimitoare locuri de pe planetă.
Un creier mai mic într-o lume neiertătoare
Noile tomografii computerizate realizate pe 68 de capete mumificate Chinchorro arată un volum intracranian mediu de 1.321 cm³, aproape identic cu cel al unor agricultori prehispanici ceva mai recenți, dar mult sub media de 1.481 cm³ a chilienilor de astăzi.
Pentru cercetători, acest decalaj nu e deloc întâmplător: el reflectă malnutriția severă din copilărie, un fenomen frecvent într-o comunitate care depindea aproape exclusiv de pescuit și vânătoare marină pentru hrană. În Atacama — unul dintre cele mai uscate și sterile locuri de pe Pământ — puține plante sau animale puteau oferi, constant, nutrienții necesari unei dezvoltări armonioase.
Iar datele sunt grăitoare. Comparând mumiile cu populația actuală, studiul estimează că un bărbat Chinchorro era, în medie, cu 8,4 cm mai scund, iar o femeie, cu 4,6 cm sub statura unei chilience moderne.
Ce ne spune, de fapt, diferența de creier?
Legătura dintre malnutriție și dezvoltarea cerebrală este bine cunoscută: lipsa proteinelor, a grăsimilor esențiale și a micronutrienților în primii ani de viață duce la un creier mai mic și la funcții cognitive afectate.
Studiul confirmă că pentru Chinchorro, lupta pentru supraviețuire nu lăsa loc unei nutriții complete. Surprinzător însă, trecerea la agricultură, în mileniile următoare, nu a adus schimbări spectaculoase nici în înălțime, nici în volumul cranian.
Punctul de cotitură apare mult mai târziu, abia în ultimele 150 de ani. Odată cu modernizarea, alimentația chilienilor s-a îmbogățit în lactate și proteine animale, iar îmbunătățirile în sănătate publică, salubritate și educație au avut efecte vizibile: o creștere clară a staturii și, implicit, o dezvoltare cerebrală accelerată.
Un exemplu elocvent: înălțimea medie a femeilor din Chile a crescut de la 156,5 cm în anii 1860 la 161,5 cm în anii 1990.
O cultură veche, o lecție modernă
Rezultatele îi pun pe oamenii de știință în fața unei concluzii fascinante: nu schimbarea stilului de viață preistoric a influențat evoluția creierului, ci progresul modern.
Cultura Chinchorro ne oferă, astfel, o fereastră unică spre modul în care mediul, hrana și condițiile de viață pot modela, profund și pe termen lung, anatomia umană. Studiul complet a fost publicat în revista Scientific Reports.
