Piața San Marco din Veneția este dominată de două coloane monumentale, străjuind intrarea spre lagună. Pe una dintre ele, de secole, veghează celebrul leu înaripat – emblema Serenissimei și imaginea-simbol a evanghelistului Marcu. Admirată anual de milioane de vizitatori, această statuie din bronz ascunde însă o poveste mai complicată decât lasă să se înțeleagă aparența.

Un studiu recent publicat în prestigioasa revistă Antiquity avansează o ipoteză tulburătoare: leul venețian ar putea fi, de fapt, un artefact chinezesc, transformat și adaptat pentru a deveni ceea ce este astăzi.

Un obiect cu mai multe „vieți”

Deși considerat un simbol local, stilul sculpturii nu se potrivește deloc convențiilor venețiene medievale. Cercetările arată că statuia a avut inițial o altă înfățișare: aripile nu erau cele de acum, urechile fuseseră mai lungi, iar capul era încoronat cu coarne. Istoria documentară a leului este la fel de misterioasă. El este menționat pentru prima dată într-un text din 14 mai 1293, care atestă că era deja deteriorat și avea nevoie de reparații. Coloana pe care se află azi fusese adusă la Veneția puțin înainte de 1261.

„Nu știm cine l-a realizat, unde a fost turnat, nici măcar în ce perioadă a fost adus în lagună”, recunoaște profesorul Massimo Vidale de la Universitatea din Padova, unul dintre autorii studiului.

O descoperire surprinzătoare: urme de cupru din China

Pentru a clarifica misterul, cercetătorii au analizat izotopii de plumb din bronzul statuii. Rezultatul a fost neașteptat: minereul de cupru provenea din bazinul inferior al fluviului Yangtze, în sud-estul Chinei.

Această descoperire contrazice toate teoriile anterioare, care indicau drept posibile surse o turnătorie venețiană din secolul al XII-lea, Anatolia sau Siria elenistică. Ipoteza actuală este cu mult mai îndrăzneață: leul ar fi fost, de fapt, un „zhenmushou”, adică un paznic de mormânt din perioada dinastiei Tang (618–907).

De la paznic de mormânt la simbol creștin

„Zhenmushou” erau creaturi fantastice, cu boturi leonine, coame flamboaiante, coarne, aripi și urechi ascuțite, plasate la intrarea mormintelor imperiale pentru a proteja spiritele. Detaliile sculpturii venețiene – botul bombat, urechile laterale și fruntea adânc brăzdată – seamănă izbitor cu aceste figuri mitologice.

Rămâne însă întrebarea: cum a ajuns un obiect Tang în laguna venețiană? Ipoteza cea mai spectaculoasă îi implică pe negustorii Niccolò și Maffeo Polo, tatăl și unchiul lui Marco Polo. În jurul anului 1265, aceștia se aflau la curtea marelui Kubilai Han, în capitala Khanbalik (actualul Beijing). Ei ar fi putut găsi acolo sculptura dezmembrată și ar fi adus-o înapoi, transformând-o ulterior într-un leu înaripat – noul protector al Veneției.

Un simbol cu dublă identitate

Astăzi, leul din Piața San Marco rămâne un simbol al puterii Serenissimei, dar și un indiciu al legăturilor subtile dintre Orient și Occident în Evul Mediu. Dacă ipoteza cercetătorilor italieni se confirmă, atunci celebrul leu venețian nu este doar un simbol creștin, ci și un martor al drumurilor comerciale și culturale dintre China și Europa medievală.

Un paradox fascinant: cea mai venețiană dintre statui ar putea fi, în realitate, cel mai exotic obiect din inima orașului-lagună.