Arheologii care lucrează pe coasta de nord a Peru-ului au scos la iveală ceea ce consideră a fi unul dintre cele mai clare exemple de sacrificiu ritualic din preistoria andină. La complexul arheologic Puémape, situat în districtul San Pedro Lloc, au fost descoperite rămășițele a cel puțin 12 indivizi îngropați în condiții neobișnuite, datând de acum mai bine de 2.300 de ani.
Victimele au fost descoperite în apropierea Templului Puémape, o structură ridicată în urmă cu aproximativ 3.000 de ani de cultura Salinar. Deși templul pare să fi ieșit din uz în acea perioadă, datările cu radiocarbon indică faptul că sacrificiile au avut loc între anii 400 și 200 î.Hr. Dovezile sugerează că situl a rămas un loc cu o semnificație spirituală puternică și după construcția sa, fiind considerat o huaca – termen local ce desemna un spațiu sacru, asociat cultului strămoșilor și ritualurilor ceremoniale.
Înmormântările prezintă trăsături nemaivăzute până acum în regiune. Victimele au fost depuse cu fața în jos, multe dintre ele cu mâinile legate la spate și cu funii în jurul gâtului. Oasele arată urme de violență – fracturi craniene și oase rupte – indicând faptul că au fost executate ca parte a unui proces ritualic. Spre deosebire de alte înmormântări din epocă, aceste gropi nu conțineau nici ofrande, nici ceramică, nici obiecte personale, ceea ce întărește ipoteza sacrificiului și nu a unei înmormântări tradiționale.
Oamenii de știință care coordonează proiectul cred că localizarea corpurilor și absența bunurilor funerare marchează descoperirea ca un exemplu aparte de violență rituală. Deși apartenența culturală sau socială a victimelor rămâne necunoscută, analizele în desfășurare – secvențierea ADN și studiile osteologice – ar putea clarifica dacă acestea proveneau din populațiile locale sau au fost aduse din văile învecinate.
Săpăturile au scos la iveală și elemente arhitecturale care încadrează sacrificiile într-un context ceremonial și social mai amplu. O scară monumentală, ziduri masive din blocuri de piatră și o esplanadă cimentată sugerează că templul a fost un important centru ritualic, atrăgând probabil pelerini din împrejurimi. Analizele moderne prin satelit confirmă o istorie îndelungată a activității umane pe sit, cu dovezi de locuire încă din 2200 î.Hr., iar templul principal era deja funcțional în jurul anului 1000 î.Hr.
Arheologii investighează și rămășițe vegetale și animale găsite la Puémape, care ar putea dezvălui informații despre dietă, mediul natural și tradițiile simbolice ale comunităților ce au menținut importanța ritualică a locului. Toate aceste descoperiri oferă o imagine detaliată asupra vieții și morții în Peru antic.
Această campanie de cercetare completează cunoștințele anterioare despre Puémape, care fusese asociat în anii 1990 cu cultura Cupisnique. Acum, prin noile dovezi ale sacrificiilor umane sistematice, situl adaugă un capitol esențial în istoria ritualurilor andine. Experții consideră această descoperire drept unul dintre cele mai puternice exemple arheologice de sacrificiu în masă din Peru precolumbian.
