Kabul, capitala Afganistanului, se îndreaptă spre un punct critic care ar putea intra în istorie: să devină prima capitală din lumea modernă care rămâne complet fără apă. Pe măsură ce criza se adâncește, familiile ajung să își vândă ultimele bunuri în schimbul câtorva canistre de apă, adesea murdară și periculoasă pentru consum.

Potrivit unui reportaj publicat de The Guardian, lipsa apei în Kabul nu mai este o amenințare viitoare, ci o realitate care se agravează de la o zi la alta. Schimbările climatice, exploatarea excesivă a apelor subterane și o infrastructură depășită transformă viața cotidiană într-o cursă pentru supraviețuire.

Pământul crapă, fântânile seacă

Nivelul apei din acviferele orașului a scăzut cu până la 30 de metri în ultimii 10 ani, în timp ce extragerea depășește cu peste 44 de milioane de metri cubi capacitatea de reîncărcare naturală a surselor subterane. Rezultatul? Aproape jumătate din puțurile din Kabul sunt complet uscate, iar restul conțin apă contaminată cu salinitate, reziduuri din canalizare sau arsenic.

„Oamenii își împrumută bani doar ca să cumpere apă. Alții își vând mobilierul, covoarele, tot ce mai au”, spun localnicii. Statisticile sunt la fel de alarmante: două treimi din gospodării sunt deja îndatorate, cheltuind până la 30% din venituri exclusiv pentru apă.

Trafic de apă la marginea disperării

În lipsa unui sistem centralizat funcțional, criza a fost rapid exploatată de comercianți locali care vând apă la prețuri de patru sau cinci ori mai mari decât acum câțiva ani. „Profitul unora este suferința celorlalți”, spun activiștii, care acuză lipsa de intervenție din partea autorităților.

În paralel, instabilitatea politică a blocat aproape orice formă de ajutor internațional. În urma retragerii trupelor americane și a suspendării programului USAID sub administrația Trump, Kabulul a rămas fără sprijin extern tocmai când avea mai multă nevoie.

Proiectul care ar putea salva orașul — dar stă pe loc

O rază de speranță există: proiectul conductei din râul Panjshir, care ar putea furniza apă potabilă pentru cel puțin 2 milioane de oameni. Infrastructura este deja proiectată, dar aprobarea bugetului de 170 de milioane de dolari întârzie, în lipsa unor investitori dispuși să finanțeze lucrarea.

„Nu mai avem timp de pierdut. Dacă nu acționăm acum, urmează un colaps total”, avertizează dr. Najibullah Sadid, expert în gestionarea resurselor de apă. El atrage atenția că nevoia de soluții rapide și sustenabile nu mai este o alegere, ci o chestiune de supraviețuire.

De la secetă la migrație în masă

Dayne Curry, directorul Mercy Corps în Afganistan, lansează un avertisment clar: dacă nimic nu se schimbă, lipsa apei va forța sute de mii de oameni să-și părăsească locuințele, generând un nou val de migrație regională.

„Este o furtună perfectă — între colaps climatic, nepăsare administrativă și lipsă de fonduri. Kabul nu își va reveni fără intervenție internațională rapidă”, a spus Curry.

Kabul, un oraș care în urmă cu două decenii avea sub 2 milioane de locuitori, adăpostește azi peste 7 milioane — majoritatea fără acces sigur la apă potabilă. Criza actuală nu mai este doar o problemă de infrastructură, ci una de viață și de moarte.