Toată lumea cunoaște povestea coroanei de oțel a regilor României. Carol I a dat ordin după ce România se întoarce victorioasă din Războiul de Independență din 1877 – 1878, ca dintr-un tun capturat de soldații români la Plevna să fie făcută coroana cu care Majestatea Sa s-a încoronat. Această coroană a fost folosită și de Regele Ferdinand I la încoronarea sa de la Alba Iulia ca rege al tuturor românilor. Coroana Reginei Maria are însă o altă poveste și e legată de numele lui Alexe Pocol, un român deosebit. El a donat aurul necesar făuririi coroanei Reginei Maria.
Născut în 1871, în Lozna Mare, din comuna Letca, județul Sălaj, Alexe Pocol a devenit orfan în copilărie. După absolvirea Preparandiei din Gherla, a început cariera de învățător, dar și-a schimbat drumul în 1894, când a achiziționat o mină auriferă lăsată în paragină lângă Baia Mare. După opt ani de eforturi nerecompensate, mina era pe punctul de a fi confiscată, și Pocol era în pragul falimentului.
În martie 1902, le-a anunțat pe trupelor sale că nu mai poate să-i plătească, însă aceștia au ales să continue lucrul. Într-un mod uimitor, la Paștele acelui an, Pocol a descoperit 70 de kilograme de aur, potrivit Dosare Secrete.
Alexe Pocol a fost unul dintre puținii miliardari români din acele vremuri. era cunoscut și la Budapesta, una dintre capitalele imperiului dualist. Și-a permis chiar excentricități: și-a cumpărat o trăsură împărătească trasă de șase telegari pe care o încărca într-un vagon special atunci când pleca la Budapesta, astfel încât, odată ajuns în capitala Ungariei să poată merge cu trăsura de la gară pană la hotel. Și-a construi un castel în Valea Borcutului, mobilat cu cea mai scumpă mobilă, comandată la Viena și poleită cu aur extras din minele sale. La fel erau biroul, pendula, fotoliile – toate decorate cu cele două ciocane încrucișate – emblema mineritului – și cu blazonul reprezentând un leu de aur pe fond albastru – stema familiei Pocol – înnobilată de către Sigismund Bathory.
Mai târziu, când Transilvania a intrat în componența României, s-a alăturat Partidului Național Român și a lucrat îndeaproape cu Gheorghe Pop de Băsești și Vasile Lucaciu. Ca susținător al Societății Astra, a finanțat adunările anuale, a devenit senator de două ori și a ocupat funcția de primar al orașului Baia Mare în mai multe mandate.
ALEXE POCOL A DONAT 3.600 KG DE AUR
În 1921, cu un an înainte de încoronarea regală de la Alba Iulia, a donat 3,600 de kilograme de aur pur pentru a se turna coroana Reginei Maria. Coroana, confecționată la Paris, a fost încrustată cu pietre prețioase și a devenit un simbol istoric al României.
Presă descria pe Pocol ca un om carismatic, purtând haine și accesorii făcute din aurul propriilor mine. De-a lungul vieții, a investit în cultura și arta românească și a fost un susținător important al românilor din Ardeal. Cu toate acestea, după ce a fost nevoit să facă împrumuturi mari în timpul războiului, situația financiară i s-a deteriorat semnificativ.
În timpul conflictului, lipsa de forță de muncă și materiale a dus la stagnarea afacerii sale. A fost forțat să vândă una dintre mine francezilor, marcând începutul sfârșitului său financiar. Despre aur, Pocol spunea: “Aurul e ca o femeie frumoasă pe care o iubeşti: umbli după ea până te sleieşte şi cazi”.
Povestea acestei donații este relatată în interviul acordat revistei “Realitatea Ilustrată”, articol integral prezentat de Dosarele Secrete:
COROANA REGINEI MARIA
“- Ce cantitate ați oferit pentru coroana Reginei Maria la încoronare?
– 3,600 kgr.
Pe atunci d. Pocol era Senator. Lipsea o coroană pentru Regina Maria, și nici banii nu erau, ca să se cumpere aurul necesar. Atunci, d. Pocol, scrise o scrisoare vibrantă, ajutat de d. Goga, la Palat. Efectul, în opinia publică, a fost fulminant. D. general Coandă, președintele Comisiei Încoronării primește din partea Palatului următoarea scrisoare:
CASA REGELUI
Domnule General,
Spre răspuns la scrisoarea d-stră No. 204 din 5 iulie curent am onoarea a vă comunica, că Maiestatea Sa Regina va autoriza a primi cantitatea necesară de aur făurirei Coroanei Majestăţei Sale şi vă roagă a exprima domnului senator Alexe Pocol, mulțumirile Sale pentru sentimentele sale leale și delicate pentru Augusta Sa persoană și pline de devotament pentru Tron și Țară.
Ministrul Casei Regale
(ss) N. MIȘU
D. general Coandă scrie atunci d-lui Pocol următoarele rânduri:
PREȘEDINȚIA COMISIUNII
pentru
ORGANIZAREA SERBĂRILOR ÎNCORONĂRII SUVERANILOR
No. 350
București, 193I, luna August, ziua 1
DOMNULE SENATOR,
Aurul ce ați oferit pentru făurirea Coroanei M. S. Regina – aur scos precum o spuneți în mod așa de elocinte, din pântecile munților Ardealului liberați de oștile românești – și mai cu seamă expresiunea sentimentelor cu cari însoțiți darul Dv., au mișcat în mod deosebit pe M.S. Regina, care a binevoit să însărcineze pe d. Ministru al Curții Regale să vă mulțumească. La înaltele mulțumiri regale, Comisiunea încoronării adaogă viile sale felicitări pentru gestul frumos şi patriotic ce aţi făcut.
Președinte, GH. COANDĂ ,
Secretar general B. Murgulescu
Domniei-sale Domnului Senator ALEXE POCOL, proprietarul minelor de la Baia Mare
După aceasta, Regina îl primește într’o audiență, și-i mulțumeşte. Ionel Brătianu, cel care prefera „Ardealul fără ardeleni”, a rămas pe gânduri, exclamând: Măi Pocol, dacă toți ardelenii ar fi ca tine!”

Falimentul și moartea lui Pocol
Și avea dreptate despre cât de înșelator este aurul. În anul 1933, Alexe Pocol era un om ruinat. Dar era încă un om optimist, care spera că va da lovitura în curând – semn că febra aurului îl stăpânea. Visul fostului magnatului băimărean nu avea însă să se împlinească. Marele proprietar de mine a fost însă foarte activ în viața politică. A fost senator al României Mari, primar al orașului Baia Mare (în perioada 1926 – 1927), președinte al Băncii Comerciale din Baia Mare, președinte al Uniunii Proprietarilor de Mine Particulare, președinte al Filialei Baia Mare a Crucii Roșii și un membru marcant al Asociației Culturale “ASTRA”. Alexe Pocol a încetat din viață într-un sanatoriu din Budapesta, la vârsta de 63 de ani.