Capela Castelului Corvinilor, edificiu în stil gotic târziu, este compusă din pronaos și navă-împreună formând un traseu dreptunghiular – și un altar ce are la interior cinci laturi, iar la exterior se termină prin întretăierea a două ziduri.
Tot la exterior, Muzeul Castelul Corvinilor notează și prezența a patru contraforți simpli, construiți din calcar și piatră de talie, a căror baze a tălpilor nu le cunoaștem evidențiate arheologic, pe latura sudică a capelei ci doar pe cea nordică.
Constructiv și planimetric, capela include toate elementele de detaliu arhitectonic (arc triumfal, absidă poligonală, nișe, sacristie, camera de odoare, ancadramente de uși, ferestre, tribună, tabernacol?), aspect sesizat încă de la cele mai timpurii abordări istoriografice.
Uși
Intrarea în capelă este marcată de o ușă de formă dreptunghiulară (2,08 x 1,27 m), încadrată într-un arc gotic. Un timpan ce include stema lui Ioan de Hunedoara se află încastrat deasupra ușii. O arhivoltă cu extradosul în acoladă din care pornesc două consolete sculptate, suprapune arcul frânt.
Consoleta din stânga reprezintă un grifon, iar cea din dreapta corbul cu inelul în cioc. Arhivolta are pe fiecare latură motive vegetale (trei frunze), așezate simetric (crochet), și se încheie în partea superioară cu un fleuron.
Ancadramentul sacristiei se încadrează în seria tipologică descrisă de ancadramentul Sălii Cavalerilor, motiv pentru care, în diverse ocazii se citează unitatea constructivă dintre capelă și palatul propriu-zis.
Ferestre
Deschiderile de ferestre au ancadramente de piatră (tuf dacitic), golurile fiind divizate cu ajutorul unor menouri, ce variază ca formă și profil (?) de la fereastră la fereastră.
O dată cu restaurarea din deceniile 6 și 7 ale secolului XX s-a putut remarca faptul că poziția și axul lor în câmpurile arcurilor angajate, nu concordă cu axul acestor câmpuri, diferențele fiind de: 90 cm (fereastra din navă, peretele nordic), 1 m (fereastra din absidă, peretele nordic), 3 cm, respective 16 cm (ferestrele celeilalte laturi).
Menourile sunt sprijinite printr-o colonetă profilată care compartimentează ferestrele. O dată cu lucrările de restaurare, au fost descoperite în părțile superioare ale ferestrelor, mai precis în falțurile interioare, cuie de fierărie (lungime cca. 6 cm, grosime cca. 5 mm). Aceste falțuri reprezentau spații amenajate pentru încastrarea vitraliilor în secolul XV.
Corul
Acesta se sprijină pe trei bolți, ce se descarcă pe șase console zidite și două coloane de trahit. Baza acestor coloane este pe plan pătrat, în fiecare colț fiind păstrate urmele unor grife simple. La întretăierea arcurilor ogivale au fost montate chei de boltă, ultimele abordări ale subiectului aparținând istoriei artei.
Capitelurile coloanelor au decoruri sculptate cu foi de viță, ciorchini de struguri, respectiv frunze de stejar. Între baza pietrelor, care constituie nașterea celor trei ogive și capiteluri, există două bare de fier (dispuse lateral și transversal pe axa capelei).
Balustrada, cu rol protectiv cât și estetic, prezintă spre exterior un decor format din linii curbe, ce încadrează o suită de cvadrilobi. Majoritatea acestor elemente nu sunt traforate, aspect legat de nefinalizarea acestei lucrări, fapt sesizat de toți cei care au avut legături de ordin științific cu monumentul.
În centrul compoziției este încadrată stema sculptată a familiei Szilágyi. Parapetul (mâna curentă) este mai lat decât balustrada și are o secțiune profilată.
Elemente încastrate
O serie de observații necesită și celelalte elementele de arhitectură prezente în interiorul capelei. În primul rând, atragem atenția asupra unei nișe (dimensiuni 0,37 x 0,76 m), încastrate în peretele sudic al capelei, cu partea superioară în formă de treflă, utilizată credem noi, ca și sacramentarium. Problema ridicată de această prezență insolită, din punct de vedere al amplasării sale în afara amvonului, se leagă de raportul chronologic dintre nava și amvonul capelei.
În opinia unor autori recenți, această nișă a funcționat ca și altar, dedicat Sf. Fecioare Maria sau unui alt sfânt, înainte de a se construi amvonul propriu-zis. Un alt element obligatoriu de discutat este un fragment de nișă ogivală, prezent pe latura nordică a amvonului, provenind în opinia noastră, de la un tabernacol sau sacramentarium.
Unii autori se îndoiesc de vreo destinație practică/cultică a acestui element, opinând chiar faptul că, prezența blocurilor de piatră cu urme de traforaj este legată, mai degrabă, de o reparație ulterioară. Pe latura de sud a altarului s-a păstrat un stalum, încastrat în perete, cu înălțimea de 2,20 m de la baza soclului acestuia. Această bancă este compartimentată prin arcuri ogivale, treflate, pentru obținerea a trei locuri.
Absida capelei
Aspectul decorativ al acestui sector a făcut, obiectul mai multor lucrări, cea mai recentă abordare fiind datorată istoricului de artă Radu Lupescu.
La interior aceasta se închide poligonal în elevație, și prezintă cinci laturi cu diverse dimensiuni (2,52 m, 2,06 m, 2,11 m, 2,11 m, 2,53 m), în ordinea nord-sud, iar la est (la exterior) se încheie cu două laturi ale unui triunghi.
O notă inedită, este dată de prezența unui segment de zid, la nord-est de altarul capelei, care ar putea aparține unui turn, întâlnit și pe reprezentări de epocă, până în prima jumătate a secolului XIX.
Amvonul
Din aceasta, se mai păstrează doar baza, fiind plasat în colțul de sud-est al navei. Într-o opinie, de curând exprimată, acesta aparține stilului gotic. În legătură cu alte elemente păstrate (talpa dreptunghiulară, lângă arcul triumfal), ipotezele de lucru se leagă de prezența unui amvon, la o perioadă dificil de încadrat temporal.
Contraforții
Discutarea acestui subiect în vederea obținerii unor rezultate notabile, implică o serie de probleme, impuse în primul rând de lipsa unor cercetări arheologice, la care se adaugă necunoașterea în detaliu a nivelului intervențiilor contemporane secolelor XVII, XIX.
Din observații directe, s-a constatat la nivelul elevației că doar zidăria de piatră a contrafortului de nordvest se țese cu zidul capelei, blocurile de piatră fiind așezate într-un unghi obtuz, raportat la axa contrafortului.
Dacă acestui aspect i se poate aplica un caracter de generalitate, trebuie urmărită pentru celelalte trei contraforturi, relația dintre zidăria de piatră și blocurile de piatră fasonate (piatră talie). R. Lupescu admite faptul că în partea lor superioară, contraforții capelei sunt modificați, în urma intervenților din secolele XVII-XVIII.
Extras din articolul – Observații pe marginea complexului ecleziastic de la Hunedoara – Castelul Corvinilor, publicat de C.C. Roman și S. Tincu în Terra Sebus 1, 2009, p. 153-172.
