Puțini mai știu, dar există un loc în România care ar fi trebuit să găzduiască o ediție a Olimpiadei de Iarnă. Încă din perioada de glorie a politicii externe a regmului Ceaușescu, această idee a început să se contureze într-o staţiune montană din județul Vâlcea. Aceasta zace în ruină de ani de zile într-un decor montan fabulos.
Este vorba despre stațiunea montană Vidra, neterminată din punct de vedere al construcțiilor și al infrastructurii, pentru că proiectul este gata.
În perioada regimului comunist, Nicolae Ceaușescu voia ca acolo să fie organizate Jocurile Olimpice de iarnă. Lucrările au fost demarate în forță în anii 70.
Localitatea este amplasată la o altitudine de 1.300 de metri și este inclusă în stațiunea montană Voineasa, dezvoltarea fiind plănuită după construirea barajului lacului de acumulare Vidra.
Astfel, trebuia ridicat un sat olimpic. Au fost angajați arhitecți elvețieni, pentru a beneficia de experiența acestora în designul și utilitatea construcțiilor din zonele montane.
Proiectul include un hotel principal cu şase etaje, trei hoteluri secundare cu parter și câte trei etaje şi cinci vile, a căror capacitate depăşea 1.000 de locuri.
Imobilele ridicate și abandonate sunt, acum, ruine, fiind înghițite de vegetație. Ce s-a putut demonta s-a furat, iar drumul de acces e aproape inexistent. Clădirile chiar sunt bântuite de incompetența celor care puteau și trebuiau să dea o formă ambițiosului proiect.
Realitatea de la Vidra este cea din imagini. textul însoțitor este scos din povestirile altora. Am fost primul director al noii stațiuni Vidra. Sub autoritatea mea au fost date în folosință cele trei hoteluri de 200 locuri, fiecare. În vara anului 1989 cele trei hoteluri au fost pline de turiști. Nicolae Ceaușescu nu știa de ridicarea acestui obiectiv turistic. Reabilitarea hotelurilor și bilelor s-a făcut în secret, cu ajutorul prim=ministrului Constantin Dăscălescu, care a vizitat stațiunea în primăvara anului 1989, căruia i-am prezentat raportul asupra stadiului lucrărilor. El, Dăscălescu, a finanțat discret, construcțiile de la Vidra. În februarie 1990 mi-am dat demisia și am plecat la București, unde am înființat ziarul „EUROPA”. Democrații au distrus tot ceea ce clădisem eu cu trudă și cu discreție. Ceea ce s-a întâmplat la Vidra, după 1990 , s-a întâmplat cu întreaga economie românească. Acesta-i adevărul despre Vidra, care nu avea subordonare față de Voineasa.