La mare înălțime în Anzii din Peru, cu mult deasupra liniei arborilor, se află o veche tabără de minerit aurifer, care a crescut, peste ani, până la statutul de oraș. Așezarea se numește La Rinconada. Este foarte greu să numești acest loc oraș, La Rinconada este mai mult o așezare decât un oraș. Nu există drumuri, instalații de apă sau sistem de canalizare. Casele sunt făcute din folii de tablă ondulată, fără izolație.
Peste 30.000 de oameni trăiesc în acest oraș, situat la peste cinci kilometri deasupra nivelului mării. Este așezarea umană situată la cea mai mare altitudine din lumea întreagă.
La Rinconada (altitudine: 5.100 metri) se află atât de sus, încât condițiile climatice de aici se aseamănă cu cele de pe coasta de vest a Groenlandei, în ciuda faptului că orașul se află la doar 14 grade de ecuator.
Verile sunt umede, iar iernile sunt uscate. Zilele sunt reci și nopțile înghețate. Temperatura medie anuală în La Rinconada este de doar 1.2 grade Celsius.
Toți bărbații lucrează în mine, în timp ce femeile vând bunuri, caută după aur în rocile aruncate de la mine sau fac bani din prostituție. Minerii extrag manual aurul folosind mercur – a doua substanță ca abundență, după aur, care poate fi găsită aici.
Pământul, aerul, apa și zăpada din La Rinconada, alături de zona înconjurătoare, sunt toate contaminate. În aceste condiții, nu este de mirare că La Rinconada este unul dintre cele mai sărace și mai triste locuri din lume.
Minerii își câștigă cu greu existența în La Rinconada
Spre deosebire de alte orașe miniere, La Rinconada nu aparține vreunei companii. Dimpotrivă, aproape toate minele care operează aici sunt „informale”, sau, cu alte cuvinte, ilegale.
Nu există administrație sau legi. Nu există fonduri pentru dezvoltarea orașului. Economia este nereglementată. Majoritatea aurului care iese din munți pleacă direct pe piața neagră.
Compania minieră Corporacion Ananea nu își plătește muncitorii. În schimb, aceștia lucrează în virtutea unui sistem de muncă arhaic numit cachorreo.
Potrivit acestui sistem, muncitorii lucrează 30 de zile fără plată, și în ziua 31 li se dă voie să ia atât minereu cât pot căra pe umerii lor împovărați.
Minerii nu au la dispoziție nicio modalitate de a-și da seama cât aur conține roca, și, adeseori, cantitatea de minereu prețios este foarte mică. Totuși, mii de oameni se spetesc o lună întreagă cu speranța de a fi recompensați în ziua de „ciupeală”.
În ciuda faptului că această companie folosește un sistem de plată atât de nonconformist, minerii continuă să sosească în zonă. Între 2001 și 2009, populația din La Rinconada s-a dublat.
Și în mod ciudat, pot fi numărați pe degete cei care părăsesc localitatea în perioada vieții. De ce?
Locuitorii din La Rinconada se nasc în oraș, trăiesc în oraș și trec în neființă tot acolo, întrucât, dacă ar coborî la altitudinile cu care suntem noi obișnuiți, organismul lor ar rezista cu greu. Conform oamenilor de știință, altitudinile mai mari de 1.500 de metri afectează fizic oamenii care nu sunt născuți în acest mediu. Presiunea este scăzută, oxigenul fiind mai puțin. Astfel, plămânii trebuie să muncească din greu pentru a furniza sângelui oxigenul necesar.
