Muzeele, în general, dețin foarte multe obiecte istorice care au aparținut societăților antice. Arme de război, obiecte din lut și sculpturi grandioase sau articole vestimentare. Însă, dintre toate piesele expuse în muzee, unul dintre cele mai ciudate artefacte poate fi văzut la Muzeul Carbon County din Rawlins, Statele Unite ale Americii. Despre ce este vorba mai exact? Ei bine, despre o pereche de pantofi din pielea lui George Parrott, un mare bandit care a trăit în Statele Unite ale Americii, în era Vestul Sălbatic.
George Parrott a fost cunoscut sub multe nume: George Warden, George Manuse, George Ciocul-Mare și George Năsosul. Dar singurul apelativ care i s-a atribuit constant a fost cel de „tâlhar”.
Și, la drept vorbind, asta a și fost. Acest tâlhar din secolul XIX a avut o viață demnă de film, însă cel mai interesant moment din povestea lui George Năsosul a fost moartea sa și ceea ce s-a întâmplat apoi cu trupul său.
George Parrott își petrece eternitatea în mai multe bucăți: pe post de ghiveci de flori, scrumieră și pereche de pantofi.
Punctul culminant în destinul lui George Năsosul
În America secolului XIX, George Parrott a devenit faimos pentru o sumedenie de infracțiuni comise la frontieră. Acestea includeau furtul de cai, tâlhăriile la drumul mare, dar și jefuirea unui tren. Probabil că urmele lor s-ar fi pierdut în negura veacurilor, dacă George și bandiții lui nu ar fi fost implicați într-un incident care i-au transformat deopotrivă în vedete și ținte.
Cea mai faimoasă infracțiune pe care a comis-o a fost în 1878, atunci când el și grupul său au vrut să jefuiască trenul UNION PACIFIC. Pasagerii erau oameni importanți (oameni de afaceri) și purtau cu ei banii care urmau să fie folosiți pentru plata salariilor angajaților.
George Parrott și oamenii săi au stricat în mod deliberat calea ferată, astfel încât trenul să deraieze. Cu toate acestea, s-a dovedit că planul nu a funcționat, deoarece a existat un ofițer de tren care a sesizat că există o problemă la calea ferată și a reparat imediat daunele. Simțind că ceva este suspect, ofițerul de tren a cerut ajutor șerifului.
De frică să nu fie prinși de autorități, Parrott și gașca lui au fugit la Canionul Rattlesnake, la poalele munților Elk. Numai că, în acel loc, îi așteptau doi șerifi care îi urmăreau de mai mult timp: Robert Widdowfield și Tip Vincent. Bandiții, însă, i-au văzut și amândoi au fost atacați de grupul malefic, sfârșind într-un mod tragic. Vestea despre uciderea lui Widdowfield și Vincent s-a răspândit imediat.
După asasinarea celor doi șerifi, Union Pacific Railroad a oferit o recompensă de 10.000 USD pentru oricine ar putea da informații care să ajute la prinderea lui Parrott. În scurt timp, această recompensă a fost dublată la 20.000 USD.
Corpul, dezmembrat și făcut cadou
Parrott s-a mai bucurat de libertate patru ani. Și probabil că ar fi rămas liber, dacă nu s-ar fi lăudat în public cu fapta sa. Mai exact s-a îmbătat și s-a lăudat cu cele întâmplate. Depistat de poliție, tâlharul a fost prins și întemnițat.
Știind că îl aștepta execuția, Parrott a încercat să evadeze. În data de 22 martie 1881, cu zece zile înainte de execuție, George Parrott a încercat să scape. Folosind un cuțit de buzunar, acesta a desfăcut cătușele și l-a lovit pe șeriful care îl păzea în cap până când i-a crăpat craniul. În ciuda faptului că era extrem de rănit, șeriful a reușit să o strige pe soția sa, Rosa, care a luat arma soțului ei și l-a făcut pe George Parrott să se întoarcă în celula sa.
Când vestea despre încercarea de evadare s-a răspândit în tot orașul, oamenii furioși au dat buzna în închisoare, trăgându-l pe George Parrott afară din celulă și legându-l de un telegraf, iar după o încercare eșuată aceștia au reușit să-l spânzure.
Datorită unui doctor pe nume John Osborne, povestea incredibilă a lui George Năsosul a dăinuit până în zilele noastre. Doctorul se afla în mulțimea care l-a spânzurat pe tâlhar. Văzând că trupul neînsuflețit nu fusese revendicat de nimeni, Osborne și l-a însușit.
Medicul l-a dezmembrat și a trimis creierul lui Parrott unui prieten care făcea un studiu medical cu privire la mințile criminalilor. Osborne i-a dăruit calota craniană a lui Parrott lui Lillian Heath, asistenta lui în vârstă de 15 ani.
Heath, care avea să devină prima femeie medic din Wyoming, a folosit craniul drept scrumieră, după care l-a întrebuințat ca obstacol împotriva închiderii ușii, iar în cele din urmă l-a transformat în ghiveci pentru flori.
Pantofii din piele de om
Aici, povestea suvenirelor făcute din rămășițele lui Parrott devine și mai macabră. Osborne a creat o mască mortuară a tâlharului (care pare să justifice porecla „Năsosul”), apoi a contactat un pantofar, pe care l-a rugat să-i facă încălțări din pielea criminalului.
„I-am dat instrucțiuni pantofarului să păstreze sfârcurile pe piele. Asta, pentru a dovedi că pielea era a unui om. Dar acesta nu a ținut cont de instrucțiunile mele”, avea să relateze Osborne.
În pofida lipsei „accesoriilor”, Osborne a fost încântat de pantofi. De fapt, a fost atât de încântat, încât în 1893 a mers la ceremonia de învestire în funcție a guvernatorului statului Wyoming purtând celebrii pantofi din piele de om.
În prezent, la Muzeul din Rawlins sunt expuși pantofii din piele umană, cât și partea inferioară a craniului lui Parrott. Partea superioară a craniului este păstrată în muzeul Union Pacific din Omaha.
