Casa Lipizer, cunoscută și sub numele de Casa Breslelor, este una dintre cele mai mari surprize din fostul cartier evreiesc bucureștean, un rar exemplu de neogotic din secolul al 19-lea.
Arhitectul de origine dalmată Luigi Ludovic Lipizer și-a proiectat propria casă din strada Stelea Spătarul, nr. 10. Construcția a fost realizată între anii 1859-1862, fiind una dintre cele mai vechi case de arhitecți, probabil contemporană cu Casa Burelly-Mincu. Casa Lipizer mai este cunoscută și sub numele de Casa Breslelor, fiind realizată în stil neogotic și decorată cu statuile unor meșteri medievali și alte ornamente specifice stilului. La prima vedere, ea arată exact ca o hală cu destinație comercială din Evul Mediu, o casă care te trimite în timp, spre vremurile în care Bucureștiul era doar un sat mai mare.
Neogoticul Românesc
Neogoticul, stil ce deriva din gotic, s-a manifestat la final de secol XVIII-lea și început de secol XIX în Europa. Este o perioadă de puternică dezvoltare a Bucurestiului. Amintim doar faptul că are loc Revoluția lui Tudor Vladimirescu, apoi domniiile fanariote dispar și lasă locul celor pământene, care au la bază un document ce poate fi numit prima constituție din principate: Regulamentele Organice (1831-1832). Este perioada în care generalul rus Kiseleff își așează aparatul administrativ în București acordând o mare atenție procesului de urbanizare a orasului. Efectele se văs rapid: Bucurestiul aproape își dublează populația până la unirea din 1859 – de la 70 000 în 1831, ajunge la 120 000 la 1859. Se ridică noi clădiri și astfel în Principate vin arhitecti din toata Europa – Michel Sanjouand, Balsano, Iacob Melik, Xavier Villacrosse, Anton Hefft, Karl Hartl, Heinrich Feiser, dar și dalmatul Luigi Lipizer. Fiecare dintre aceștia, și mulți alții, punându-și amprenta pe ceea ce a însemnat si înseamnă Bucurestiul.
Pe lângă propria locuință, Luigi Ludovic Lipizer a mai proiectat și alte clădiri cunoscute în capitală, precum Casa Librecht-Filipescu (Casa Universitarilor) de pe strada Dionisie Lupu, nr. 46, sau Casa Bosianu (actualul Observator Astronomic din Parcul Carol). Toate păstrează aceeași semnătură stilistică a arhitectului care a venit din Imperiul Austriac pentru a lăsa în urma sa lucrări impresionante și rare.
Din păcate, calcanul gol din spate, care cel mai probabil, la momentul construcției era comun cu zidul casei vecine, este deschis de niște ferestre care nu se integrează deloc în peisaj. Cel mai probabil ele au fost croite in anii luminati ai comunismului când sub patronajul IAL multe dintre casele boieresti au fost impărtite, la metru pătrat, între chiriași de sorginete obscură. Fapt ce a creat nevoia de a face o fereastră, dar după bunul plac și buget al celui care locuia acolo.
