Pe strada Dionisie Lupu, la numarul 46, se ridică impunătoare o casă în stil neogotic, astăzi numită Casa Universitarilor. A fost construită în jurul anului 1860 de bancherul Cezar Librecht, director pe atunci al Poştelor.
Librecht, de origine belgiană, a fost omul de încredere al domnitorului Al.I. Cuza, timp de şase ani. Nu se ştie sigur dacă el a venit în Principatele Române ca om de afaceri sau servitor al unui boier. Cert este că a fost acuzat de corupţie pentru că şi-a însuşit bani publici, fiind primul mare caz de acest fel din istoria modernă a României.
„În 1866, Cezar Librecht este adus în faţa justiţiei, dar se foloseşte de „armele” pe care le mânuia atât de bine. Librecht este achitat şi părăseşte Principatele Unite”.
Cronicile vremii spun că imediat după alungarea belgianului, casa a fost ocupată de amanta domnitorului, Maria Obrenovici.
Istoricul Constantin Giurescu scria despre amanta lui Cuza că era „mai frumoasă şi mai feminină decât doamna Elena” şi că era „fiica antiunionistului Costin Catargi şi vroia să ia locul doamnei nu doar în inima principelui, dar şi pe tron”.
Se spune că atunci când a fost ales domn al Moldovei şi Ţării Româneşti, Cuza le-a declarat celor întruniţi:„Domnilor, mi-e teamă că nu veţi fi satisfăcuţi cu mine”. Şi Dimitrie Bolintineanu spunea despre Cuza că „iubea sexul frumos sau cel puţin avea reputaţia asta”.
Amanta lui Cuza a avut un fiu, Milan, care avea să devină rege al Serbiei. Maria Obrenovici, ibovnica domnitorului, era mai tânără cu 10 ani decât soţia principelui, Elena Rosetti.
După un timp, casa a fost scoasă la licitaţie. Locuinţa lui Librecht din strada Dionisie Lupu este cumpărată de mareşalul Palatului Regal, Gheorghe C. Filipescu.
Stilul arhitectural al Casei Librecht
Casa a fost declarată monument istoric
Creneluri stilizate la exterior, specifice stilului neogotic, interioarele lambrisate şi decorate, precum şi parcul din spatele casei sunt elementele care fac din această casă una de o valoare deosebită pentru bucureşteni.
Casa Universitarilor a fost construită după planurile arhitectului Luigi Lipizer. Imobilul are un subsol înalt, cu mai multe încăperi şi un parter, unde fiecare are o denumire. Interiorul a fost împărţit cu camere înalte, iar holul de la intrare face legătura cu fiecare salon în parte. Coloane impozante, zidarie policromă şi tavan lucrat în casetă sunt elemente de arhitectură valoroase.