Pe Dealul Mitropoliei, într-un București unde istoria se suprapune în straturi vizibile și invizibile, o clădire discretă, dar spectaculoasă, își redeschide porțile. Este vorba despre Vila Sacha Silberman Roman — o reședință interbelică ce spune, în tăcere, povestea unei epoci în care arhitectura era nu doar funcțională, ci și declarație de identitate.

Astăzi cunoscută drept Casa Madrigal, vila poate fi vizitată gratuit în fiecare weekend, devenind unul dintre puținele exemple din Capitală în care patrimoniul privat este reintegrat în circuitul cultural contemporan.

O casă a elitei interbelice

Ridicată în 1924 de juristul și publicistul Sacha Silberman Roman, o figură influentă a Bucureștiului interbelic și fost colaborator al lui Nicolae Titulescu, vila reflectă statutul unei burghezii educate și profund conectate la viața politică și culturală a epocii.

Amplasarea nu este întâmplătoare. Dealul Mitropoliei, dominat de Patriarhia Română, era unul dintre cele mai prestigioase spații urbane ale orașului — un loc unde instituționalul și rezidențialul coexistau într-un echilibru rar.

Arhitectura: un dialog între epoci

Proiectul a fost semnat de Alfred Popper (cunoscut în unele surse și ca Albert Popper), un arhitect activ în perioada interbelică, specializat în reședințe urbane pentru elite. Deși nu la fel de celebru ca alți contemporani ai săi, Popper se remarcă prin capacitatea de a integra stiluri diverse într-un ansamblu coerent.

Vila Sacha Roman este un exemplu elocvent al acestei abordări. Stilul dominant este cel neoromânesc, dar clădirea încorporează și: elemente bizantine, influențe neogotice, detalii inspirate din arhitectura culelor oltenești.

Rezultatul este o construcție cu o volumetrie fragmentată, acoperișuri distincte și un foișor monumental care valorifică panorama dealului. Paramentul din cărămidă aparentă și deschiderile ample trimit direct la modelul Palatul Mogoșoaia, unul dintre reperele stilului brâncovenesc.

Un detaliu tehnic remarcabil pentru epocă: aici a fost instalat unul dintre primele lifturi dintr-o reședință privată din București — semn al modernității pe care proprietarii și-o asumau.

Arhitectul din spatele vilei: un destin frânt de istorie

Proiectul vilei a fost realizat, cum aminteam si mai sus, de Alfred Popper, o figură mai puțin cunoscută publicului larg din România, dar relevantă în contextul arhitecturii central-europene din prima jumătate a secolului XX.

Născut în 1883 la Brno, în Imperiul Austro-Ungar, Popper provenea dintr-o familie evreiască și s-a format profesional la Viena — unul dintre centrele unde modernismul arhitectural începea să capete contur. Aici a intrat în contact cu ideile care aveau să redefinească arhitectura europeană: renunțarea la ornamentul excesiv și orientarea către funcționalitate, claritate și adaptare la nevoile reale ale spațiului.

Activ în special în Brno, un oraș devenit în perioada interbelică un laborator al arhitecturii moderne, Popper a făcut parte din aceeași generație cu arhitecți precum Bohuslav Fuchs. Deși nu a atins notorietatea acestora, lucrările sale reflectă aceeași tranziție esențială: de la stilurile istorice către modernism și funcționalism.

Această dublă influență — tradițională și modernă — este vizibilă și în Vila Sacha Roman. Deși la prima vedere clădirea se înscrie în registrul neoromânesc, organizarea spațiului, volumetria fragmentată și atenția pentru funcționalitate trădează o gândire arhitecturală modernă, specifică formării sale central-europene.

Destinul lui Alfred Popper a fost însă brutal întrerupt de istorie. Ca evreu în timpul ocupației naziste, a fost deportat și ucis într-un lagăr de concentrare în 1942. Moartea sa nu a însemnat doar pierderea unui om, ci și a unui arhitect care făcea parte dintr-o generație ce redefinea limbajul arhitectural european.

Astăzi, clădirile rămase în picioare — inclusiv vila de pe Dealul Mitropoliei — sunt nu doar opere de arhitectură, ci și martori ai unei epoci marcate de inovație, dar și de tragedie.

De la reședință privată la spațiu cultural

După decenii în care a rămas relativ inaccesibilă publicului, vila a intrat într-un nou capitol. Astăzi este sediul Corul Național de Cameră Madrigal, una dintre cele mai prestigioase instituții muzicale din România.

Fondat de Marin Constantin în 1963, Corul Madrigal a devenit un reper internațional al muzicii corale, recunoscut pentru repertoriul său și pentru rafinamentul interpretării. În 2025, instituția marchează centenarul fondatorului printr-o serie amplă de evenimente culturale.

Integrarea într-o clădire istorică precum Vila Sacha Roman nu este întâmplătoare. Există o coerență subtilă între rigoarea arhitecturală și disciplina muzicală — două forme diferite de expresie, unite prin ideea de armonie.

Corul Madrigal: o instituție care a redefinit excelența muzicală

Astăzi, vila este animată de prezența Corul Național de Cameră Madrigal, una dintre cele mai respectate instituții muzicale din Europa. Fondat în 1963 de dirijorul Marin Constantin, ansamblul a impus un standard de excelență în interpretarea muzicii corale, devenind un veritabil ambasador cultural al României. Repertoriul său, care traversează secole — de la muzică renascentistă și bizantină până la creații contemporane — este susținut de o rigoare sonoră și o precizie interpretativă rar întâlnite.

În ultimele decenii, Madrigalul nu a fost doar un cor, ci o instituție care a construit un brand cultural, implicându-se în proiecte educaționale, turnee internaționale și inițiative de diplomație culturală. Prezența sa în Vila Sacha Roman nu este doar una administrativă, ci conferă clădirii o nouă funcțiune: aceea de spațiu viu, în care patrimoniul arhitectural și performanța artistică coexistă și se potențează reciproc.

Galeria Madrigal: trecutul devine scenografie

Odată cu deschiderea către public, casa a devenit și un spațiu expozițional. Galeria Madrigal găzduiește vernisaje și proiecte artistice contemporane, transformând interiorul vilei într-un loc de dialog între epoci.

Între martie și decembrie 2025, artiști contemporani sunt invitați să creeze și să expună în acest spațiu, într-un program care nu doar valorifică patrimoniul, ci îl reactivează.

O lecție de continuitate urbană

Vila Sacha Roman nu este doar o clădire frumoasă. Este un exemplu rar de continuitate: o casă construită pentru o elită interbelică,
reinterpretată ca spațiu cultural accesibil publicului, integrată într-un circuit contemporan fără a-și pierde identitatea

Într-un oraș în care patrimoniul este adesea ignorat sau pierdut, această vilă demonstrează că există și alte scenarii — în care trecutul nu este demolat, ci pus în valoare.

Mai multe foto aici https://www.facebook.com/aiciastat/posts/aiciastat-sacha-silberman-roman-%C3%AEn-aceast%C4%83-vil%C4%83-semnat%C4%83-de-arhitectul-alfred-pop/1092706299522287/