Un mic vas de argint descoperit în urmă cu mai bine de o jumătate de secol în Munții Iudeii a redevenit centrul unei dezbateri aprinse în rândul arheologilor. Cunoscut sub numele de Pocalul de la ʿAin Samiya, recipientul, înalt de doar 8 centimetri, datează din Epoca Bronzului Intermediar (cca. 2650–1950 î.Hr.) și este decorat cu una dintre cele mai complexe scene mitologice cunoscute din această perioadă în Levantul de Sud.
Într-un studiu publicat recent, geologul devenit geoarheolog Eberhard Zangger și colegii săi susțin că pocalul nu ilustrează un mit anume, precum epopeea babiloniană Enuma Elish, așa cum s-a crezut mult timp. În schimb, ei propun că obiectul ar reprezenta o idee mult mai veche și mai universală: nașterea ordinii cosmice din haosul primordial.
Această ipoteză a reaprins discuții mai vechi legate atât de obiect, cât și de Zangger însuși, un cercetător ale cărui teorii anterioare – inclusiv afirmații intens mediatizate care legau culturi din Epoca Bronzului de Atlantida – au atras critici dure din partea multor specialiști.
Un obiect unic dintr-un mormânt modest
Pocalul a fost descoperit în 1970 într-un mormânt de rang înalt aflat lângă izvorul ʿAin Samiya, la est de Ramallah. Deși mormântul conținea în principal ceramică obișnuită și arme, cupa de argint a ieșit imediat în evidență. Până astăzi, rămâne singurul vas de lux din argint cunoscut din această perioadă descoperit vreodată în Levantul de Sud.
Suprafața sa exterioară este decorată cu două scene complexe, dispuse una lângă alta. Creaturi hibride, șerpi, plante și simboluri cerești sunt modelate în relief prin tehnica repoussé, formând o narațiune densă care i-a nedumerit pe cercetători timp de decenii. Interpretările timpurii au asociat imaginile cu epopeea mesopotamiană a creației Enuma Elish, care descrie victoria zeului Marduk asupra monstrului haosului, Tiamat.
Totuși, pocalul este cu aproape o mie de ani mai vechi decât forma scrisă cunoscută a acestui mit.
(Pocalul de la Ain Samiya, înalt de 8 centimetri, datează din Epoca Bronzului Intermediar – cca. 2650–1950 î.Hr. Credit: Domeniul public – Wikimedia Commons)
Haos, ordine și soarele care răsare
Zangger și echipa sa propun o lectură diferită. Potrivit analizei lor, cele două scene ilustrează etape succesive ale creației, nu o luptă violentă între divinități.
Într-una dintre scene, o ființă de tip himeră – jumătate om, jumătate taur – apare alături de un șarpe ridicat vertical și forme vegetale stilizate. Personajele par contopite și instabile, simbolizând o lume dinaintea separării: înainte ca animalele, oamenii, plantele și chiar genurile să aibă roluri distincte.
În cea de-a doua scenă, două figuri umane ridică un obiect în formă de semilună, care conține un disc solar strălucitor. Sub acesta, șarpele apare supus, întins orizontal, nu înălțat. Cercetătorii interpretează semiluna ca pe o „barcă cerească”, un motiv răspândit în Orientul Apropiat antic, care purta soarele și luna pe cer.
Împreună, cele două scene sunt citite ca o narațiune vizuală a organizării cosmice – trecerea de la haos la un univers structurat, guvernat de reînnoirea ciclică.
Influențe dincolo de Levant
Studiul susține că, deși pocalul a fost îngropat în Munții Iudeii, rădăcinile sale artistice și simbolice se află în altă parte. Analizele comparative arată că iconografia se inspiră puternic din tradițiile mesopotamiene, având paralele în cosmologiile sumeriană, akkadiană, egipteană și chiar anatoliană.
Echipa lui Zangger propune că designul ar fi fost conceput de un artist din sudul Mesopotamiei, în timp ce obiectul ar fi putut fi realizat în nordul Siriei, unde accesul la argint era mai facil. De acolo, pocalul ar fi putut circula spre sud pe rute comerciale deja stabilite, înainte de a fi depus în mormânt.
Pentru a-și susține ipoteza, cercetătorii invocă un prism din calcar puțin cunoscut, descoperit la Lidar Höyük, în sud-estul Turciei, decorat cu imagini cerești similare. Deși mult mai rudimentar, acest obiect sugerează că astfel de simboluri cosmologice circulau pe scară largă cu mult înainte de apariția marilor texte mitologice clasice.
(Reprezentare plană a scenelor de pe Pocalul de la Ain Samiya. Credit: Domeniul public – Wikimedia Commons)
Prudența academică rămâne
În ciuda comparațiilor iconografice detaliate, mulți specialiști îndeamnă la reținere. Lucrările anterioare ale lui Zangger au fost adesea criticate pentru concluzii prea îndrăznețe bazate pe dovezi limitate, iar unii experți consideră că imaginile de pe pocal sunt încă prea ambigue pentru a susține o interpretare unică și cuprinzătoare.
Criticii menționează și probleme nerezolvate legate de istoria restaurării obiectului și de starea sa fragmentară, care complică orice încercare de reconstrucție a narațiunii complete.
Chiar și așa, chiar și scepticii sunt de acord asupra unui lucru: Pocalul de la ʿAin Samiya reprezintă una dintre cele mai timpurii încercări cunoscute de a vizualiza locul omenirii în cosmos.
Fie că ilustrează nașterea Universului, o viziune funerară a renașterii sau o concepție cosmologică mai largă a Orientului Apropiat antic, micul pocal de argint continuă să depășească cu mult așteptările – amintind cercetătorilor cât de mult din imaginația lumii vechi rămâne încă deschis interpretării.
Referință:
Zangger, E., Sarlo, D., & Haas Dantes, F. (2025). The earliest cosmological depictions: Reconsidering the imagery on the ʿAin Samiya goblet. Journal of the Ancient Near Eastern Society “Ex Oriente Lux”, 49–66.
