Într-o țară unde râurile își croiesc drumul, în mod obișnuit, de la munte spre mare, urmând curgerea firească de la nord sau vest către sud și est, râul Nicolina rămâne o excepție notabilă – o veritabilă curiozitate hidrografică. Puțin cunoscut la nivel național, acest râu modest din județul Iași deține o particularitate unică: este singurul curs de apă din România care curge de la sud la nord.

Un râu cu mers „împotriva curentului”

Râul Nicolina izvorăște în Codrii Iașilor, din apropierea Dealului Rotunda, la o altitudine de peste 350 de metri, în sudul comunei Bârnova. De acolo, își începe traseul atipic: nu coboară către sud, cum am fi tentați să credem, ci urcă – hidrografic vorbind – spre nord, străbătând municipiul Iași în întregime.

Cu o lungime de doar 20 de kilometri și un bazin hidrografic de 177 km², Nicolina traversează cartierele C.U.G., Nicolina I, Nicolina II, Galata și Mircea cel Bătrân, pentru a se vărsa în râul Bahlui, în zona nordică a orașului. Din punct de vedere urbanistic, cursul său a modelat și influențat extinderea orașului în secolul XX, oferind resurse, dar și provocări.

Glorie industrială și decădere ecologică

Pe vremuri, malurile râului erau marcate de platforme industriale vaste, care alimentau orașul cu locuri de muncă – dar și cu deversări toxice. Fabrici precum „Țesătura” sau „Fortus” se aflau printre poluatorii principali. În lipsa unor reglementări stricte, apele râului deveniseră canale de scurgere pentru substanțe chimice, modificând profund echilibrul ecologic al zonei.

Deși industria s-a stins, problemele au persistat. Astăzi, poluarea este alimentată în principal de deșeurile menajere aruncate direct în albie și deversările ilegale ale apelor uzate. Albia râului, cândva canalizată și îngrijită, este în mare parte sufocată de vegetație spontană, gunoaie și sedimente. Mirosurile pestilențiale și aspectul dezolant al cursului de apă i-au transformat pe locuitorii din zonă în reclamanți constanți.

Un potențial distructiv ascuns sub aparenta liniște

Sub înfățișarea unui fir de apă lipsit de forță se ascunde un râu cu istorie hidrologică impunătoare. La 24 iulie 1980, Nicolina a atins un debit-record de 87 de metri cubi pe secundă, provocând inundații grave în mai multe cartiere ale Iașului. Imaginile apelor revărsate și ale străzilor înecate au rămas în memoria colectivă a orașului ca un avertisment: chiar și râurile mici pot deveni, în momente extreme, forțe devastatoare.

Pe de altă parte, în verile secetoase, Nicolina devine un fir de apă cald și leneș. În iulie 1958, s-a înregistrat o temperatură a apei de 36,8°C, un record care pune în evidență fragilitatea acestui ecosistem în fața schimbărilor climatice.

Un râu simbolic pentru Iași

Deși ignorat adesea în discursul turistic sau academic, râul Nicolina reflectă fidel istoria orașului Iași: industrializare accelerată, promisiuni de dezvoltare, urmate de declin și neglijență ecologică. În același timp, cursul său atipic – de la sud spre nord – rămâne o anomalie geografică fascinantă, puțin cunoscută chiar și de localnici.

Într-o epocă în care apele devin resurse tot mai prețioase, iar schimbările climatice își lasă amprenta asupra celor mai fragile ecosisteme, Nicolina nu mai poate fi ignorată. Între potențialul distructiv și șansa reabilitării, râul ieșean așteaptă încă un gest salvator care să îl redea orașului – nu ca pe o problemă, ci ca pe un patrimoniu hidrologic și istoric cu adevărat unic în România.