Aurangzeb Alamgir, al șaselea împărat al faimoasei dinastii Mughal, a devenit atât de central în momentul politic tensionat al Indiei contemporane, încât amintirea sa provoacă violențe sectare în întreaga țară.
Considerat de mulți critici drept un tiran care a persecutat femeile, a distrus temple hinduse, a forțat convertiri religioase și a purtat războaie împotriva conducătorilor hinduși și sikh, Aurangzeb a devenit în ochii politicienilor de dreapta simbolul absolut al „dușmanului musulman” al istoriei, al cărui nume trebuie șters din memoria colectivă.
Într-o națiune aflată acum aproape în totalitate sub dominația naționaliștilor hinduşi, „crimele” lui Aurangzeb sunt intens exploatate politic. Luna trecută, în orașul central Nagpur, au izbucnit confruntări sectare, cu naționaliști hinduși radicali care cereau demolarea mormântului său, aflat la circa 400 de kilometri distanță.
Violențele au fost alimentate aparent de un film recent de la Bollywood, care îl înfățișează pe Aurangzeb în timpul cuceririlor violente împotriva unui rege hindus venerat. Rezultatul: zeci de răniți și arestări, iar autoritățile din Nagpur au fost nevoite să impună o stare de asediu.
Pe măsură ce tensiunile dintre comunități cresc, tot mai mulți hinduşi de dreapta folosesc numele lui Aurangzeb pentru a evidenția nedreptățile istorice comise împotriva religiei majoritare a țării, generând îngrijorări adânci în rândul celor 200 de milioane de musulmani din India.
„Admirat și detestat”
Dinastia Mughal a domnit într-o epocă marcată atât de cuceriri violente, cât și de sincretism religios, explozie artistică și o administrație imperială sofisticată – cel puțin până la domnia lui Aurangzeb.
Fondată de Babur în 1526, imperiul s-a extins la apogeu din actualul Afganistan până în estul Bangladeshului, și a fost în cele din urmă desființat în 1857, odată cu înfrângerea ultimului împărat, Bahadur Shah II, de către britanici.
Cei mai cunoscuți conducători ai Mughalilor – Humayun, Akbar, Jahangir și Shah Jahan – sunt amintiți pentru promovarea armoniei religioase și pentru contribuțiile culturale majore: Taj Mahalul, Fortul Roșu din Delhi, Mausoleul lui Humayun.
În contrast cu acești lideri mai toleranți, Aurangzeb este perceput drept un personaj sumbru – un fanatic religios, dar și o figură complexă.
„Aurangzeb a stârnit atât admirație, cât și repulsie încă de la urcarea pe tron”, explică Abhishek Kaicker, istoric la Universitatea UC Berkeley.
„A provocat oroare pentru că și-a închis tatăl, și-a ucis frații pentru a ajunge pe tron… dar a fost respectat pentru austeritatea sa personală, puterea militară, eficiența administrativă și reputația de justițiar imparțial.”
Drumul spre putere: trădări și războaie între frați
Născut în 1618, fiu al împăratului Shah Jahan (cel care a construit Taj Mahalul) și al soției sale Mumtaz Mahal, Aurangzeb a fost un tânăr solemn și devotat, care s-a impus rapid ca un comandant capabil.
Apogeul Imperiului Mughal a fost atins în timpul domniei tatălui său. Dar când Shah Jahan s-a îmbolnăvit în 1657, a izbucnit un sângeros război de succesiune între Aurangzeb și cei trei frați ai săi. Cel mai important rival: Dara Shikoh, prințul care promova o cultură hinduso-musulmană sincretică.
Aurangzeb și-a închis tatăl în 1658, și un an mai târziu și-a învins fratele, pe care l-a umilit public, purtându-l în lanțuri pe un elefant printre străzile Delhiului. Apoi, l-a executat.
Ascensiunea și schimbarea bruscă
Sub conducerea sa, Imperiul Mughal a atins cea mai mare întindere teritorială din istorie. În prima parte a domniei, Aurangzeb a guvernat cu o relativă toleranță față de hinduși. Potrivit profesorului Nadeem Rezavi, până în 1679 nu sunt menționate distrugeri de temple sau reintroducerea taxei „jizya” impusă non-musulmanilor. Unii hinduși dețineau chiar funcții importante în administrație.
Totul s-a schimbat începând cu 1680, când Aurangzeb a adoptat o politică de intoleranță religioasă. I-a marginalizat pe consilierii hinduşi, a pornit un lung și costisitor război împotriva Marathilor – un regat hindus astăzi venerat de politicienii naționaliști, inclusiv de premierul Narendra Modi.
De asemenea, Aurangzeb a dus campanii militare împotriva Sikhilor, inclusiv executarea Gurului Tegh Bahadur, liderul spiritual al religiei sikh – un act ce a generat resentimente care dăinuie până azi.
O nouă imagine în cultura populară
Filmul recent „Chhaava” îl înfățișează pe Aurangzeb drept un islamist barbar care îl ucide pe Sambhaji, fiul celebrului rege Maratha, Chhatrapati Shivaji. Proiecția filmului a alimentat furia în rândul naționaliștilor.
Pe 17 martie 2025, membri ai grupărilor Bajrang Dal și Vishva Hindu Parishad (VHP) au protestat la Mumbai, cerând îndepărtarea mormântului lui Aurangzeb din Khuldabad. Unii musulmani acuză că manifestanții au ars o coală cu versete din Coran – acuzație respinsă de liderii VHP.
„Mormântul lui Aurangzeb nu ar trebui să fie aici”, a spus un lider VHP. „Chiar și frații noștri musulmani ar trebui să susțină înlăturarea lui.”
„Nici laudă, nici vină” – între istorie și prezent
Modi nu este străin de invocarea liderilor istorici. Fost membru al organizației Rashtriya Swayamsevak Sangh (RSS), o grupare paramilitară ce promovează hegemonia hindusă, premierul susține că poporul hindus a fost opresat istoric – întâi de Mughal, apoi de britanici.
În acest context, figuri precum Aurangzeb sunt rescrise simbolic. În 2023, districtul din Maharashtra în care este înmormântat și care purta numele său, Aurangabad, a fost redenumit după fiul lui Shivaji. Iar în manualele școlare, triumfurile lui Akbar și Shah Jahan sunt eliminate sau minimizate, afirmă Rezavi.
„Se încearcă o rescriere mitologică a trecutului”, spune el. „Aurangzeb este folosit pentru a demoniza o întreagă comunitate.”
BJP respinge acuzațiile, dar îngrijorările musulmanilor cresc.
„India, ca noțiune, nu exista atunci”, explică Rezavi. „Nu aveam constituție, parlament sau democrație.”
Kaicker completează: „Astfel de figuri istorice nu trebuie nici glorificate, nici condamnate, ci înțelese în contextul epocii lor.”
O umbră lungă asupra prezentului
Între timp, în Nagpur, cererile pentru demolarea mormântului nu au primit un răspuns clar. Unii lideri de dreapta se dezic de idee, de teamă că ar provoca și mai multe tensiuni.
„Orașul nostru nu a mai cunoscut asemenea violență”, spune Asif Qureshi, un locuitor musulman din Nagpur.
„Este o pată pe istoria locului în care trăim.”
