Doi delfini au făcut spectacol la Mamaia. Jucăuși și extrem de prietenoși, au înotat aproape de țărm, printre turiștii care se aflau în mare.

Momentul a fost imortalizat rapid de cei prezenți care așteptau să-i vadă ieșind din nou din apă. Reprezentația a durat doar câteva minute, apoi cei doi delfini s-au îndepărtat încet spre larg. Bucuria turiștilor din Mamaia care nu au mai văzut delfini atât de aproape decât la delfinariu a fost însă mare, informează Euronews Romania.

Pentru mulți, Mamaia este simbolul concediului de vară, prin excelență, însă puțini știu că vestita stațiune are o istorie de peste 100 de ani. Atunci când cluburile și fițele erau încă departe începe povestea acestei stațiuni, pe care ar fi bine să o aveți în vedere când mergeți acolo.

În primii ani ai secolului XX, în urma extinderii portului Constanța, când s-a căutat un amplasement nou pentru ceea ce se numeau în acea epocă „băile de mare”.

Întrucât faleza în zona actualelor stațiuni de la sud de portul Constanța era foarte înaltă, iar plajele foarte mici ca dimensiuni, având un nisip slab calitativ, s-a preferat ca noua stațiune să fie amenajată la 5 kilometri în nordul orașului, pe limba de pământ ce desparte Marea Neagră de lacul Siutghiol.

Acest petec de pământ este un cartier al Constanței cu foarte puțini locuitori permanenți, fiind însă suprapopulată pe parcursul verii. Primele construcții din noul amplasament s-au ridicat în 1906 și constau din cabine din lemn, reunite sub două pavilioane, terminate cu câte un foișor și o punte care înainta în mare.

Inaugurarea a avut loc pe 22 august 1906, construcțiile fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont. Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia (sau ceea ce acum înseamnă zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanța și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul pe care astăzi se află Bulevardul Mamaia.

Aceste construcții au reprezentat centrul activităților turistice până la dispariția lor într-un incendiu în 1920. Extinderea stațiunii Imediat după încheierea Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, o dată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club Castel.

În anul 1925 se construiește Cazinoul, iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă. Primul hotel în adevăratul sens, a fost „Rex” (1936), iar abia în 1957 apare și „București”, care și astăzi reprezintă un nume între hotelurile din stațiune.

În era comunistă, la Mamaia s-au realizat o serie de construcții fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportată avalanșa de turiști atrași de nisipul fin. Dezvoltarea stațiunii s-a produs în două etape: între 1959 – 1965 în partea sudică, începând cu hotelul „Parc”, iar partea nordică a fost ridicată în timpul lui Ceaușescu, adică între 1982 – 1985.