Ceva din farmecul Toscanei sau savoarea podgoriilor de lângă Bordeaux se regăsește la mai puțin de 100 de kilometri de București. Poți admira viile rânduite ordonat ca niște codițe dintr-o coafură afro, de la șoseaua care șerpuiește liniștit prin locurile în care dacii își trăiau domol traiul acum 2.000 de ani.


Unde nu e viță de vie sunt fânețe, iar dacă ai chef de cățărat, Stânca Tohani este cea mai bună variantă. Intri pe la Ferma Dacilor, nu urci mai mult de 500 de metri, și de sus priveliștea merită toată sudoarea efortului. Se vede hăt în zare, peste dealuri și văi din care dimineața se ridică aburul.

Doar căprioarele animă peisajul și vulturii care brăzdează văzduhul

Imaginea conacelor din mijlocul podgoriilor, biserica, ce domină fiecare sat, sau cărările brăzdate ca niște riduri în iarba înaltă și de o jumătate de metru dau locului o identitate demnă, mai ales că sus, pe culmi, copacii sunt răzleți, pierduți printre bolovani, și ai impresia că cerul se unește cu pământul și poți pune mâna pe nori. Zona este arie protejată, așa că nu există grătaragii și nici așa ziși alpiniști cu boxa în spate. Doar căprioarele mai animă peisajul și vulturii care brăzdează văzduhul cu ochii pe rozătoarele ascunse în desișuri.


Dacă vrei să asculți povești, ei bine, se spune că din cramele de la Dealu Mare se aducea vinul pentru bogătanii bucureșteni care șprițuiau la Capșa, în perioada interbelică, iar principalul furnizor de vinuri al renumitului restaurant era Nicolae Basilescu, avocat şi profesor la Facultatea de Drept, proprietar a peste 100 de hectare în Urlaţi şi Pietroasele. Basilescu nu mai e regele podgoriilor, pentru că între timp au apărut Budureasca, Lacerta, Velvet, Davino și așa mai departe, formând “Drumul Vinului”, între apele Telejenului și munții Buzăului.

Vinul din 2021 nu e încă gata, abia prin septembrie începe recoltatul, și se pare că va fi an bun că a plouat și a fost și cald, așa că cei care simt plăcerea „aurului lichid” mai au puțin de așteptat ca să se dea liber le degustările la picnicul de care te poți bucura între vii. Totul este pe baza de programare!

Până atunci însă, un apus de soare, cum garantat nu vezi niciunde, poate fi un motiv în plus pentru o escapadă măcar de câteva ore dacă nu o zi sau două. Dacă ai chef de mai mult și de înălțimi mai mari, poți continua drumul către Nehoiu și Gura Siriului sau chiar mai sus spre vama Buzăului.

Cum ajungi aici

Cel mai scurt drum: București – Mizil – Tohani, pe autostrada A 3, ieșire la Gherghița – cca 90 km – drumuri județene ok, nu-ți rupi mașina sau motorul, într-o oră și un sfert ești la destinație. Poți mânca și dormi la Ferma Dacilor, nu tocmai ieftin, dar oricum sub Poiana Brașov sau Mamaia.