Potrivit sursei citate, acestea oferă noi informaţii despre organizarea aşezărilor preistorice şi dacice, precum şi despre evoluţia fortificaţiilor în regiune.

La Şoimeni-Dâmbul Cetăţii, din comuna Păuleni-Ciuc, cercetările s-au concentrat pe un şanţ de 18 metri lungime şi 0,3-0,5 metri lăţime, unde au fost descoperite fragmente ceramice variate, inclusiv o amforetă bine conservată, resturi de oase de animale şi fragmente de lemn ars, toate aparţinând culturii Costişa-Ciomortan (cca. 2100-1900 î.Hr.).

În partea sudică, cercetătorii au identificat niveluri de pietre şi materiale arheologice asociate culturii Wietenberg (Epoca bronzului mijlociu, cca. 1900-1650 î.Hr.), sugerând existenţa unor structuri defensive suplimentare.

„În campania din anul 2025, principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost acela de a documenta un şanţ (Complexul arheologic nr. 15), care a aparţinut unui „Gard interior” asociat probabil cu structurile de locuit amenajate în diferite perioade de ocupare a sitului.

În acest şanţ, a fost descoperită o groapă formată dintr-o aglomerare de fragmente ceramice provenite de la mai multe categorii de recipiente (oale, castroane, amfore şi amforete) alături de care s-au descoperit resturi de oase animaliere, fragmente mici de lemn ars şi pietre de diferite dimensiuni, toate atribuite culturii Costişa-Ciomortan (cca. 2100 – 1900 î. Hr.). Dintre acestea s-a remarcat o amforetă de mici dimensiuni păstrată foarte bine, are două toarte în bandă (una este ruptă din vechime), gura recipientului este uşor evazată, gâtul cilindric, corpul sferic şi fundul plat”, au precizat reprezentanţii muzeului într-o postare pe Facebook.

Aceştia au subliniat că patrimoniul descoperit cu ocazia cercetărilor arheologice de la Dâmbul Cetăţii este foarte bogat şi variat, multe piese fiind incluse în categoria Tezaur. În prezent, majoritatea obiectelor descoperite sunt expuse în cadrul expoziţiei permanente „Aşezarea preistorică de la Păuleni-Ciuc”, la sediul central al muzeului din Sfântu Gheorghe.

Echipa de arheologi a fost formată din dr. Dan Buzea, dr. Dan Ştefan şi dr. Puskas Jozsef şi coordonată de dr. Valerii Kavruk.

Campania de cercetare din staţiunea Covasna s-a concentrat pe edificiul II al terasei a II-a a cetăţii dacice din Valea Zânelor. În straturile superioare au fost descoperite fragmente ceramice, oase de animale şi un obiect metalic rar, respectiv un mâner cu cap de berbec de la un vas din bronz roman. Până în prezent, edificiul este delimitat pe trei laturi, iar cercetările continuă pentru a stabili limitele nordice şi funcţionalitatea construcţiei, posibil templu sau clădire civilă ori militară.

„Cele mai numeroase descoperiri din sit aparţin epocii Regatului Dac (o cetate fortificată cu ziduri din piatră, lut şi lemn, organizată pe cel puţin şase terase şi o acropolă), dar s-au descoperit şi materiale datate în epoca bronzului sau în Evul Mediu. Campania din anul 2025 (octombrie – noiembrie) s-a desfăşurat în interiorul zonei fortificate, pe Terasa a II-a. În apropierea zidului şi a bastionului de pe Terasa a II-a au fost identificate în campaniile anterioare două edificii dacice cu acoperişul susţinut de stâlpi din lemn dispuşi pe trei sau patru şiruri. 

Nici unul dintre aceste edificii nu a fost conturat în întregime, ca urmare funcţionalitatea lor rămâne deocamdată incertă. Cele două edificii ar putea fi temple, de tipul celor cu aliniamente de coloane, dar nu poate fi exclusă şi o altă funcţionalitate, civilă sau militară (…) Dintre puţinele obiecte metalice găsite merită amintit aici un obiect rar întâlnit în lumea dacică: un mâner terminat cu un cap de berbec de la un vas din bronz roman”, menţionează arheologul Paul Luca Pupeză, responsabilul ştiinţific al proiectului.

The post Noile descoperiri arheologice de la Cetatea Zânelor şi Dâmbul Cetăţii oferă detalii despre organizarea aşezărilor preistorice şi dacice first appeared on Turism Istoric.

Bilbor este o destinație populară pentru turiști dornici să se bucure de natură și de liniștea muntoasă. De asemenea, Bilborul este recunoscut pentru meșteșugurile tradiționale, în special pentru producția de obiecte din lemn, precum icoanele sculptate în lemn și instrumentele muzicale tradiționale.

Bilbor este o localitate specială situată între Toplița din Transilvania și Vatra Dornei din Bucovina. Această așezare retrasă se află departe de aglomerația și poluarea urbană, fiind înconjurată de Munții Călimani, Munții Borsecului și Munții Bistriței. Aici, fiecare vizitator poate simți acea mică bucurie de viață, capabilă să relaxeze și să încarce cu energie, indiferent dacă stă pur și simplu sau se plimbă prin împrejurimi.

Apele minerale din Munții Călimani, filtrate lent prin straturi de roci de origine vulcanică, au proprietăți curative dovedite în ameliorarea problemelor digestive și renale. Aceste ape minerale sunt disponibile nu doar pentru turiști, ci și prin intermediul unei fabrici de îmbuteliere, oferind acces tuturor acestui dar al naturii.

Cazare și servicii hoteliere

Cazarea în Bilbor este variată, cuprinzând atât case de vacanță, cât și pensiuni, cu prețuri accesibile pentru toate buzunarele. Turiștii pot alege între meniuri a la carte pregătite de gazde sau pot să-și pregătească singuri mâncarea, majoritatea unităților de cazare oferind facilități pentru gătit în aer liber. Confortul este asigurat prin băi în jacuzzi, ciubăr, saune, precum și prin conexiune wi-fi disponibilă în toate unitățile de cazare. Există și spații de joacă, terase și foișoare, iar unele pensiuni acceptă și animale de companie.

Pentru cei dornici de aventură, în Bilbor se pot închiria biciclete pentru drumeții pe poteci de munte sau ATV-uri pentru a explora zona. Vara, turiștii pot practica echitația sub îndrumarea unor oameni pregătiți. Bilborul oferă și oportunitatea de a vizita Biserica de lemn Sfântul Nicolae, construită în perioada 1795-1797 de meșteri bucovineni, o adevărată călătorie spirituală în timp.

Atracțiile din apropierea Bilborului includ Toplița, cu pârtia de schi și biserica de lemn din 1847, Ditrău cu Catedrala romano-catolică, Lăzarea cu castelul nobiliar renascentist, Gheorghieni cu Parcul dendrologic Csiky, Tulgheșul cu Rezervația Pietrele Roșii și comuna Panaci cu drumul pavat cu bârne de lemn la Pasul Păltiniș și Catedrala munților. De asemenea, turiștii se pot bucura de trasee turistice în Parcul Național Călimani, cu acces la Munții Borsecului și Munții Bistriței.

The post Noua destinație favorită de vacanță – locul cu cel mai pur aer din țară first appeared on Turism Istoric.

Intreaga zona a fost declarata rezervatie naturala si merita sa o vizitezi pentru unicitatea ei, dar si pentru frumusetile pe care le adaposteste. Trebuie sa stii insa ca zona nu este ferita de pericole si, ca in orice mlastina, ai nevoie de un ghid ca sa o poti strabate in siguranta.

Tinovul Mohos, sau „Lacul cu muschi”, este un mic paradis mlastinos, o lume in conservare din vremea ultimei glaciatini, de acum 30 de mii de ani. Pe 80 de hectare cresc zeci de specii de plante de tundra, precum rozmarinul salbatic, bumbacarita, mesteacanul si pinul pitic, dar si doua specii de plante carnivore.

Locul este preferat si de numeroase animale salbatice. Tinovul nu este lipsit de pericole

Deplasarea în rezervație se face numai în grupuri, pe o pasarelă de lemn care duce la două dintre ochiurile de apă care au mai rămas din vechiul lac și în prezența unui ghid desemnat.

Ca sa ajungi la Lacul Sfanta Ana din Bucuresti, va trebui sa treci prin Baile Tusnad. Cu masina, poti sa urmezi traseul Bucuresti – Brasov (DN1) – Chichis (DN11) – Sfantu Gheorghe – Bixad (DN12) – Baile Tusnad – Tinovul Mohos (DJ113/113A). La Bixad exista doua indicatoare de traseu, unul spre Balvanyos, iar celalalt spre Lacul Sfanta Ana. Drumul dureaza aproximativ trei ore si jumatate (255 km).

Rezervatia Tinovul Mohos poate fi vizitata doar la ore fixe, din doua in doua ore in extrasezon (si din ora in ora in timpul sezonului), incepand cu ora 10.00 si pana la ora 18.00. Un tur al tinovului dureaza aproximativ o ora.

The post Tinovul Mohoş sau „Lacul cu muşchi”, un mic paradis mlăștinos în Harghita first appeared on Turism Istoric.

de Ciprian Plăiaşu

În 2010, revista Historia vă prezenta într-un articol povestea istoriei planului înclinat de la Comandău, arătând faptul că în 2009, când autorul materialul respectiv a făcut o serie de fotografii, deja situaţia era alarmantă în privinţa stării de conservare a monumentului.

În acelaşi material se relata seria nefastă de lucruri petrecute la Comandău, chiar după împlinirea a 100 de ani de la darea în funcţiune a ansamblului tehnic. În 1995, Planul înclinat a fost afectat de o puternică furtună, ce a doborât aproape toţi arborii de pe versantul pe care se întindea.

Apoi, doi ani mai târziu, în 1997, cabina de comandă a staţiei de vârf a fost distrusă de un puternic incendiu. La alţi doi ani distanţă, se anunţa închidera trosonului din cauza diminuării drastice a volumului de masă lemnoasă exploatat.

Astfel Planul Înclinat urma să fie trecut în conservare la 1 octombrie 1999 (împreună cu cei 32 de kilometri ai liniilor ce compuneau ultimele rămăşiţe ale sistemului căilor ferate forestiere de la Comandău şi cu întregul material rulant rămas în zonă).

Click pe imagine pentru a vedea mai multe fotografii din 2008-2009

2009  Planul Înclinat de la Comandău, Covasna, aflat azi în paragină.

Ultima firmă care a exploatat acest monument pe când era încă în funcţiune a fost Brafor S.A. Aceasta, la puţin timp a intrat în lichidare voluntară, lichidatorul desemnat fiind societatea CONT-EXPERT S.R.L. Înainte de a realta despre încâlceala birocratică ce aduce mai mult o distrugere a Planului Înclinat, se cuvine să amintim câteva lucruri despre importanţa acestei minuni a tehnicii.

Click aici pentru a vedea cat de mult s-a degratat monunetul in doi ani

De ce a apărut Planul Înclinat de la Comandău

Pe la 1888, David Horn inaugura fabricile de cherestea de la Ghiula şi Comandău foarte aproape de graniţa Imperiului Austro-Ungar cu tânărul stat român.
Pentru a facilita aprovizionarea cu buşteni şi transportul cherestelei, între anii 1889-1891, Concesiunea David Horn a construit calea ferată cu ecartament îngust (760 mm) Comandău-Gara Covasna (Depozitul Central).

După doi ani, David Horn şi asociaţii au transferat concesiunea Societăţii Forestiere „Ardeleana\”, fostă „Erdelyi Erdoipar R.T.\”, proprietate a fraţilor Groedel, ce fusese înfiinţată în anul 1890. Societatea a construit şi a exploatat un sistem de căi ferate forestiere compus din nouă linii, având în total 118,3 km: 1. Gara Covasna – Planul înclinat – Comandău (1889-1891) 21,2 km; 2. Comandău – Păpăuţi (1891-1895) 18 km; 3. Ramificaţia Pădurea Zagon (1891-1895) 4 km; 4. Comandău – Mica (1890-1892) 18,8 km; 5. Mica – Valea Bâsca Mare – C.F.F. Nehoiu (1920) 5,2 km; 6. Iancău – Reitec (1934-1935) 4,5 km; 7. Ghiula – Ghiurca (1934-1935) 5,4 km; 8.Comandău – Valea Bâsca Mică – C.F.F. Nehoiu (1920) 19 km; 9.Holom – Benedec – Nereju (1890 – 1895) 22,2 km.

1940 – Comandău – Trenul forestier trecând peste podul din imediata apropiere a Planului Înclinat

Caracteristicile tehnice ale Planului înclinat

Lungimea căii de rulare = 1236 m
Diferenţa de nivel = 327 m
Altitudinea staţiei de bază = 686 m
Altitudinea punctului de încrucişare = 853 m
Altitudinea staţiei de vârf = 1013 m
Lungimea platformelor = 6 m
Lăţimea platformelor = 3 m
Ecartamentul căii de rulare = 1435 mm
Declivitatea liniei = 280 mm/m
Grosimea cablului de tracţiune = 28 mm

Imagini dintr-un documentar german pe când planul înclinat era inca funcţional

Planul înclinat, unicat în Europa

În anul 1890, pentru a face posibilă legătura între Valea Zânelor şi Punctul Şiclău, a fost inaugurat Planul înclinat. Instalaţia, complet ecologică, dar şi unică în Europa, a fost realizată după proiectul inginerului Emil Lux, cu componente produse de firma vieneză Obach. Planul înclinat a fost folosit timp de peste un secol (1892-1995), zilnic transportându-se aproximativ 30 de vagonete, fiecare având o capacitate de 10 m3 de material lemnos. Principiul de funcţionare era deosebit de simplu, urcarea şi coborârea celor două platforme înclinate, realizându-se numai cu ajutorul forţei de gravitaţie.
Legate între ele printr-un cablu metalic al cărui avans era reglat printr-un sistem de scripeţi controlaţi din camera de comandă situată în staţia de vârf, platformele rulau pe o linie cu ecartament normal (1435 mm), întregul ansamblu fiind proiectat astfel încât energia vagonetului încărcat, ce cobora, să fie integral folosită pentru remorcarea unui vagonet gol, ce urca din staţia de bază. Iar la mijlocul Planului înclinat exista un punct de ramificaţie a şinelor, ce permitea trecerea simultană a celor două platforme.

Unica sursă externă de energie folosită pentru funcţionarea acestui unicat tehnic feroviar erau cei doi cai ce manevrau micile vagoane din staţiile situate la extremităţile Planului înclinat, până pe liniile de unde erau preluate de locomotivele cu abur. Acestea le remorcau până în punctul de transbordare din staţia Covasna, ori până în centrul forestier de la Comandău.

Dacă ultimii zece ani se repetă aici nu va mai fi nimic

După 1999 situaţia monumentului s-a degratat rapid. Furturile de fier din calea ferată, din macazurile, din locomotive sau vagoane precum şi degradarea clădirilor ce compun ansamblul fac dintr-un monument de categoria A o ruină pe care natura o va înghiţi în curând. Dacă în alte părţi ale Europei poţi admira natura din funiculare, unele asemănătoare într-un fel cu Planul Înclinat de la Comandău, aici în mai puţin de 10 ani nu vom mai avea nimic.

1913  – Planul Înclinat era o minune a tehnicii şi a ingeniozităţii

Ultimii 10 ani, din 1999 până în prezent, continuă seria neagră a degradării monumentelor. Chiar dacă prin 2005 autorităţile locale se sesizează în priviţa stării precare în care se afla de atunci ansamblul, birocraţia cu privire la exproprierea proprietariolor face ca şi astăzi monumentul să nu fie în patrimoniul statului.

Astfel Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Covasna a solicitat exproprierea în 2006. Avizele de la Ministerul Culturii şi de la Consilul Judeţean Covasna au fost primite chiar în luna în care DCCPN Covasna a făcut adresa, însă procedura la tribunal a durat extrem de mult. Astfel în 2008 găsim o Cerere de Expropriere înregistrată la Tribunalul Covasna, însă numărul celor care deţineau Planul Înclinat s-a mărit. Din document aflăm că S.C. Brafor S.A. a vândut aproape jumătate din ansamblu către SC Alabastru SRL şi Kocsis Iren, respectiv Kocsis Bela. Sumele care trebuiau date către expropriere, potrivit documentului citat, erau 628.519 RON catre Brafor S.A, 401.1337 către Alabastru SRL şi 55.911 către cele două persoane fizice.

Lucrurile nu au ajuns la un consens între statul român şi proprietari. De aceea s-a mers în justiţie. Întreaga birocraţie legată de procesul care se desfăşoară în acest moment nu face decât să întârzie şi mai mult măsurile urgente care trebuiesc luate pentru protejarea, a ceea ce mai poate fi salvat din Planul Înclinat de la Comandău. Ironia face ca indirect demersul prin care se face cumva dreptate ansamblului să fie cel care îl osândeşte la dispariţie. Nepăzit, într-o stare de degradare avansată, edificiului îi lipseşte doar un lucru ca să dispară definitiv, tipul în care nu se acţionează. Involutar, justiţia i-l oferă.

Are cineva de câştigat din faptul că această minune a tehnicii dispare? Nu. Nu aveam de-a face cu un teren urmărit de cineva pentru valorificarea sa economică. Aşa cum am spus-o şi în alte rânduri investiţia în cultură este una în viitor şi un monument istoric poate deveni o atracţie turistică, ce ar putea să susţină la un moment dat o comunitate, chiar dacă această a avut la origini o cu totul altă formă de susţinere economică. Urmărind imaginile puteţi vedea cum de la an la an ansamblul dispare văzând cu ochii. Aceeaşi ironie crudă face ca acolo unde este pus semnul de monument istoric clasa A sa arate ca niste ruine dezafectate care asteapta din moment in moment sa vină cei responsabili si sa le ia.

The post Planul înclinat de la Comandău – cum dispare un unicat first appeared on Turism Istoric.