Cavalerul va putea fi admirat de de aproape, vineri și sâmbătă, în curtea exterioară a Castelul Corvinilor, iar duminică va fi reamplasat pe Turnul Buzdugan.

„Cavalerul care îl înfățișează pe Iancu de Hunedoara se întoarce acasă, pe Turnul Buzdugan! Duminică, 17 mai 2026, de la ora 12.00, la Castelul Corvinilor din Hunedoara, statuia care îl înfățișează pe Iancu de Hunedoara va fi urcată la locul său, pe Turnul Buzdugan.  Cavalerul care a vegheat Hunedoara din 23 noiembrie 1873 a fost coborât de pe Turnul Buzdugan, după 152 de ani, în data de 5 noiembrie 2025.  Statuia a trecut printr-un proces de restaurare, iar săptămâna aceasta se întoarce acasă.  Restaurarea statuii a fost realizată de către specialistul expert în metale Traian Postelnicu. Vineri şi sâmbătă (15 şi 16 mai 2026), statuia va fi expusă în Curtea Exterioară a Castelului Corvinilor”, precizează Primăria Hunedoara, pe pagina de Facebook a instituției.

În luna decembrie 2025, timpul lucrărilor de restaurare, după demontarea Cavalerului de pe acoperișul Turnului Buzdugan, sub talpa sa a fost găsită o casetă metalică în care se afla un plic ce conținea două documente.

Pentru prima dată după 152 de ani, statuia care îl reprezintă pe Iancu de Hunedoara amplasată pe Turnul Buzdugan al Castelului Corvinilor a fost demontată de pe suport și coborâtă la sol. „Cavalerul în armură” urmează să fie restaurat și reamplasat pe aceeași poziție după ce-i va fi redată o înfățișare cât mai apropiată posibil de cea originală.

Ideea amplasării unui cavaler în armură pe Turnul Buzdugan i-a aparținut arhitectului Ferenc Schultz, decedat în 1870, iar aceasta s-a reușit a fi materializată doar în 1873 de către arhitectul Imre Steindl.

Statuia, un cavaler în armură completă care ține cu mâna dreaptă o suliță de a cărei hampă este prinsă o tăblie metalică ce are traforat anul 1873, îl reprezintă pe Iancu de Hunedoara. Statuia, din bronz, are o înălțime de aproximativ 2,50 m și o greutate de cca. 200 de kg.

Credit foto Primăria Hunedoara,

The post Cavalerul de pe Turnul Buzdugan a revenit la Castelul Corvinilor first appeared on Turism Istoric.

„Este o onoare să anunțăm că Lista Indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO s-a îmbogățit – pe lângă bunul cultural serial transnațional reprezentat de Civilizația Cucuteni-Trypillia, recent prezentat – și cu alte două noi poziții culturale: Peștera Coliboaia și Peisajul Monahal Vânători Neamț.

Peștera Coliboaia situată în Munții Bihorului, se află în valea carstică a Sighiștelului și se dezvoltă pe o lungime de peste 1.066 de metri, cu galerii modelate de un curs de apă activ. Deși Peștera este documentată începând cu anul 1863, „Galeria Desenelor” – cea mai impresionantă galerie cu reprezentări parietale a peșterii – a fost descoperită în 2009 de echipele reunite de speologi ai Asociației Speologice Speowest Arad, Clubului de Speologie Speodava și Grupului SpeoZarand – Brad.

Galeria adăpostește un ansamblu de artă preistorică, datată la peste 36.000 de ani, ce constituie cele mai vechi manifestări artistice aurignaciene (Homo sapiens) cunoscute în Europa de Est și unele dintre cele mai timpurii de pe continent, oferind perspective esențiale asupra comportamentului uman din Paleoliticul superior și susținând ipoteze privind mobilitatea timpurie a populațiilor și schimburile culturale la scară europeană. 10 reprezentări figurative realizate cu cărbune de lemn — precum urși, rinoceri și posibil o felină — alături de peste 50 de alte semne antropice, reflectă un nivel avansat de măiestrie și marchează o transformare timpurie a unei peșteri naturale într-un spațiu simbolic și, posibil, sacru.

Există paralele stilistice puternice cu Peștera Chauvet (Franța), în special prin utilizarea caracteristicilor naturale ale pereților pentru definirea formelor dar și prin tematica reprezentărilor parietale. Datarea cu radiocarbon indică două faze de ocupare paleolitică, majoritatea reprezentărilor fiind atribuite celei mai recente – cca 35.000 ani vechime. Sigilată de peste 30.000 ani și dificil de accesat, peștera reprezintă un context arheologic excepțional de bine conservat, o mărturie unică a prezenței aurignaciene în regiune.

Peisajul Monahal Vânători Neamț este un teritoriu complex cu o suprafață de peste 300 kilometri pătrați, caracterizat printr-o simbioză unică între patrimoniul cultural, predominant de factură religioasă, și un impresionant peisaj montan având un grad ridicat de biodiversitate. Mărturie semnificativă a formelor de monahism ortodox oriental ce s-au manifestat de la începutul secolului al XIV-lea, acest peisaj cultural este totodată unul viu, în care tradițiile religioase și de pelerinaj încă se păstrează. Într-un cadru natural excepțional s-a dezvoltat o amplă rețea de locuri, reprezentative pentru viața monahală cenobitică, idioritmică și anahoretică ce a înflorit în mănăstiri, schituri, sihăstrii, sate monahale sau locuri izolate de munte și peșteri, interconectate prin tradiții și o complexă ierarhie religioasă. Este remarcabilă concentrarea de elemente de importanță excepțională pentru cultura națională și spiritualitatea ortodoxă, de la cea mai veche ctitorie din secolul al XIV-lea, Mănăstirea Neamț – „Marea Lavră a Moldovei”, la Mănăstirile Secu, Sihăstria, Agapia, Văratec, Peștera Sfintei Teodora de la Sihla și multe alte schituri, sihăstrii și locuri de pustnicie istorice.

„Pregătirea celor două înscrieri în Lista Indicativă nu ar fi fost posibilă fără angajamentul susținut al partenerilor noștri în acest efort comun: Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal și Romsilva – Parcul Natural Vanatori Neamt din cadrul cărora mulțumiri speciale se cuvin domnului dr. Călin Ghemiș, respectiv domnului dr. Sebastian Cătănoiu, inițiatorii și autorii principali ai celor două propuneri.

Mulțumim colegilor din Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe – Delegația Permanentă a României pe lângă UNESCO și Biserica Ortodoxă Română pentru sprijinul important în acest prim pas ce se înscrie într-un demers mai amplu al Institutul Național al Patrimoniului dedicat definitivării argumentației de specialitate pentru o serie de noi poziții incluse în versiunea revizuită a Listei Indicative a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO”, adaugă Institutul Național al Patrimoniului.

The post Noi comori ale lumii: două obiective culturale din România intră pe lista UNESCO first appeared on Turism Istoric.

„Cetatea Țărănească din Saschiz este din nou deschisă vizitatorilor și îi așteaptă în prezent pe turiști în fiecare weekend, de vineri până duminică. Accesul se face pietonal, fie pe traseul din centrul satului (aproximativ 2 kilometri), fie pe varianta mai scurtă, de la barieră (aproximativ 700 de metri). Programul pentru sezonul cald va fi anunțat în curând, așa că merită să urmăriți pagina de Facebook a cetății pentru mai multe informații”, a anunțat Visit Mureș pe Facebook.

Pe pagina de Facebook Cetatea de Refugiu Saschiz se precizează că în sezonul cald obiectivul va putea fi vizitat în fiecare zi, iar programul de vizitare urmează să fie anunțat în următoarele zile.

Cetatea țărănească din Saschiz a fost ridicată în 1347 pe un deal din apropierea localității. Construită de localnici, după marea invazie mongolă din 1241, cetatea a servit pentru apărare și ca spațiu de depozitare a alimentelor, menținând o temperatură constantă, care prevenea alterarea proviziilor.

Ajunsă în ruină după Al Doilea Război Mondial, când sașii transilvăneni au fost persecutați de autoritățile bolșevice ruse și apoi de cele comuniste din România, astăzi cetatea a fost restaurată, fiind o mărturie a ingineriei și a spiritului de cooperare al comunității medievale săsești din Transilvania.

The post Cetatea Țărănească din Saschiz, redeschisă pentru vizitatori după restaurare first appeared on Turism Istoric.

Decizia a fost luată în contextul desfășurării lucrărilor aferente obiectivului de investiții „Conservarea, restaurarea și punerea în valoare a sitului arheologic Sarmizegetusa Regia – Terasa X”, parte a ansamblului UNESCO din Munții Orăștiei, județul Hunedoara, anunță Consiliul Județean Hunedoara, pe pagina de Facebook a instituție. 

Conform sursei citate, situl arheologic Sarmizegetusa Regia rămâne deschis pentru vizitare în zilele de sâmbătă și duminică, conform programului obișnuit. 

Lucrările aflate în derulare presupun:

• transportul unor cantități semnificative de pământ pe anumite trasee de pe terasele a X-a și a XI-a;
• aprovizionarea cu cantități mari de materiale (argilă, piatră, pietriș) pe drumul pietonal și de servitute;
• recuperarea unor elemente arhitecturale masive de pe pante etc.

„Ținând cont de adresele primite din partea executantului lucrărilor, precum și din partea prestatorilor serviciilor de supraveghere de specialitate, prin care s-a solicitat adoptarea unor măsuri de siguranță, se impune restricționarea accesului publicului în anumite intervale.

Prin urmare, pentru siguranța vizitatorilor și buna desfășurare a lucrărilor, accesul în sit va fi restricționat în zilele lucrătoare (luni–vineri), în perioada menționată.

Menționăm că situl arheologic rămâne deschis pentru vizitare în zilele de sâmbătă și duminică, conform programului obișnuit.

Ne cerem scuze pentru eventualele inconveniente create și vă mulțumim pentru înțelegere. Aceste lucrări sunt esențiale pentru conservarea și valorificarea pe termen lung a unuia dintre cele mai importante monumente de patrimoniu UNESCO din România.

Vă invităm să ne rămâneți alături și să redescoperiți Sarmizegetusa Regia într-o formă îmbunătățită, adaptată standardelor actuale de protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural”, adaugă Consiliul Județean Hunedoara.    

The post Situl arheologic Sarmizegetusa Regia, închis temporar first appeared on Turism Istoric.

Institutiile din România își exprimă mutumirile tuturor celor implicați (instituții, experți și autorități din țară și din străinătate) pentru profesionalismul și cooperarea care au făcut posibil acest rezultat.

Pentru prima dată de la revenirea lor în țară, coiful de la Coțofenești și cele două brățări dacice vor putea fi revăzute la Muzeul Național de Istorie a României, în cadrul unui eveniment organizat în data de 21 aprilie, la ora 19:30. Momentul va fi prezentat și prin intermediul presei, iar ulterior artefactele vor deveni accesibile publicului larg, atât la sediu, cât și în regiunile țării, prin intermediul unei campanii dedicate.

După luni de investigații, negocieri internaționale și cooperare între instituții, aceste piese emblematice ale civilizației geto-dacice revin în patrimoniul național, într-un gest care depășește dimensiunea administrativă și capătă valențe simbolice profunde.

Reîntoarcerea acestor piese de patrimoniu este un moment de reparație simbolică. Dincolo de valoarea lor istorică și arheologică, ele poartă cu sine fragmente esențiale din trecutul nostru și din memoria culturală pe care avem datoria să o protejăm și să o transmitem mai departe.  

Un artefact unic: coiful de aur al aristocrației geto-dacice

Descoperit în anul 1929, în localitatea Coțofenești din județul Prahova, coiful din aur masiv, datat în secolele V–IV î.Hr., este considerat una dintre cele mai spectaculoase realizări ale artei geto-dacice. Decorat cu scene ritualice și simboluri solare, obiectul reflectă nu doar măiestria tehnică a meșteșugarilor antici, ci și universul spiritual al elitelor războinice din acea epocă.

Specialiștii au interpretat iconografia sa ca fiind legată de ritualuri de inițiere sau de cultul strămoșilor, ceea ce îl transformă într-un document vizual de o importanță rară pentru înțelegerea mentalităților preistorice din spațiul carpato-danubian.

Brățările dacice: simboluri ale puterii și identității

Alături de coif, cele două brățări dacice recuperate completează imaginea unei societăți sofisticate, în care aurul nu era doar un simbol al bogăției, ci și al statutului social și al apartenenței la o elită războinică.

Astfel de artefacte, descoperite în special în zona Munților Orăștiei, au fost adesea victime ale braconajului arheologic după 1990, fiind scoase ilegal din țară și tranzacționate pe piața neagră internațională. Recuperarea lor a devenit o prioritate pentru statul român, implicând colaborări complexe cu organisme internaționale și case de licitații.

Drumul anevoios al recuperării

Repatrierea acestor piese nu este un gest izolat, ci face parte dintr-un efort mai amplu început în ultimele două decenii, prin care România a reușit să recupereze zeci de artefacte dacice exportate ilegal. Ani de zile bratari si alte artefacte dacice au implicat anchetele ale polițiilor din mai multe state europene, experți în artă și instituții muzeale, într-un proces care a demonstrat cât de vulnerabil este patrimoniul în fața rețelelor de trafic.

Mai mult decat atat furtul de anul trecut din Olanda, arata ca e  nevoie de securitate sporita in ceea ce priveste aceste artefacte. Si aici a fost nevoie de o munca asidua dusa de politie si de experti.

În acest context, revenirea coifului și a brățărilor reprezintă nu doar o victorie juridică, ci și una morală.

Revenirea acasă: patrimoniul reîntregit

Pentru prima dată după recuperare, aceste obiecte vor putea fi admirate de public în cadrul unei expoziții organizate la Muzeul Național de Istorie a României, în data de 21 aprilie. Evenimentul marchează nu doar reîntoarcerea fizică a artefactelor, ci și reintegrarea lor în circuitul cultural național.

Ulterior, piesele vor fi incluse într-un program de expunere itinerantă, menit să le aducă mai aproape de publicul din diferite regiuni ale țării.

O memorie recuperată

Dincolo de valoarea lor materială, aceste artefacte sunt purtătoare ale unei memorii colective. Ele evocă o lume dispărută, dar esențială pentru identitatea istorică a României. Într-o epocă în care trecutul este adesea fragmentat sau reinterpretat, recuperarea unor astfel de simboluri capătă o importanță aparte.

Revenirea coifului de la Coțofenești și a brățărilor dacice nu este doar o știre culturală, ci un act de reparație simbolică – o reconectare la rădăcinile unei istorii care continuă să fie descoperită, piesă cu piesă.

The post Când putem vedea Coiful de aur de la Coțofenești și brățările dacice în România? first appeared on Turism Istoric.

Restaurarea cetății a început 14 ianuarie 2016, într-un proiect finanțat cu bani europeni, prin ADR Vest. Proiectul avea termen de finalizare de 44 de luni, iar inaugurarea era prevăzută pentru începutul anului 2021. De atunci, în fiecare an, autoritățile locale au anunțat că se pregătesc de inaugurare, însă au tot amânat acest moment, din cauza problemelor cu constructorii. Anul acesta, la sfârșitul lunii februarie, a venit și anunțul mult așteptat privind deschiderea cetății pentru turiști.

„Primăria Comunei Coronini anunță finalizarea cu succes a proiectului de restaurare, conservare și punere în valoare a Cetății Sfântul Ladislau, unul dintre cele mai importante monumente medievale de pe Clisura Dunării.

După un amplu proces de reabilitare finanțat prin Programul Regional VEST, fortificația ridicată în secolul al XV-lea de Sigismund de Luxemburg reintră oficial în circuitul turistic național și internațional. Proiectul a vizat nu doar salvarea zidurilor istorice de la degradare, ci și transformarea sitului într-o experiență modernă și sigură pentru vizitatori”, a transmis administrația locală.

Poate fi vizitată la orice oră

Conform anunțului, turiștii pot vizita obiectivul la orice oră, fie că este zi sau noapte, cetatea fiind deschisă 24 de ore din 24.

„Principalele intervenții au vizat consolidarea donjonului și a zidurilor de incintă, prin utilizarea unor tehnici de restaurare care păstrează autenticitatea pietrei originale, dar și dezvoltarea infrastructurii de vizitare, prin instalarea de pasarele metalice și platforme de belvedere ce oferă panorame spectaculoase asupra Dunării și a Cetății Golubăț.

Totodată, a fost implementat un sistem de iluminat arhitectural care transformă fortificația într-un reper vizual pe timpul nopții, iar amenajările exterioare au inclus realizarea căilor de acces, montarea panourilor informative și crearea de spații dedicate turistilor”, mai transmite Primăria Coronini.

Povestea cetății

Fortificația de la Coronini datează din 1427-1428 și a fost un punct crucial în sistemul defensiv al Regatului Ungariei în secolul al XV-lea. Situată strategic pe malul stâng al Dunării, această cetate a avut un rol esențial în protejarea granițelor și a creștinătății împotriva amenințărilor otomane.

Potrivit cercetătorilor și istoricilor, Cetatea Coronini a fost inițial o așezare fortificată din epoca regatului dac, intrând ulterior în atenția Imperiului Roman. Importanța sa în contextul medieval este evidențiată de faptul că a făcut parte dintr-o linie de fortificații între Severin și Ram, oferind o protecție vitală împotriva invaziilor și atacurilor.

Se spune că a fost încredințată cavalerilor teutoni și reconstruită în vremea lui Sigismund de Luxemburg, fiind dedicată Sfântului Ladislau, numită astfel după protectorul casei regale maghiare. Sigismund a înțeles amenințarea crescută a otomanilor și a întărit peste zece cetăți de-a lungul Dunării, inclusiv Coronini, pentru a face față provocărilor.

Credit foto: https://www.facebook.com/PrimariaCoronini/posts/1327656746075314?ref=embed_post

The post S-a deschis cetatea medievală legendară din Clisura Dunării first appeared on Turism Istoric.

Decizia marchează nu doar o intervenție tehnică asupra unor imobile vulnerabile seismic, ci și o tentativă de reconectare a Capitalei cu propriul trecut – o miză esențială pentru dezvoltarea turismului cultural și pentru redefinirea imaginii orașului.

Muzee uitate, readuse în circuitul cultural

Unul dintre cele mai importante proiecte este restaurarea Muzeului Gheorghe Tăttărescu, situat pe strada Domnița Anastasia, într-o casă cu valoare patrimonială majoră. Închis de peste 30 de ani, muzeul reprezintă nu doar o colecție de artă, ci și o fereastră către epoca modernizării României din secolul al XIX-lea. Reabilitarea vizează atât consolidarea structurii, cât și conservarea patrimoniului mobil, urmând ca spațiul să fie redeschis integral publicului.

În aceeași direcție se înscrie și intervenția asupra Muzeului Ligia și Pompiliu Macovei (strada 11 Iunie), o casă memorială ce reflectă universul artistic și diplomatic al secolului XX. Reintegrarea acesteia în circuitul turistic va contribui la diversificarea ofertei culturale a Bucureștiului.

Reconversie urbană: din ruină în spațiu cultural

Un exemplu relevant de adaptare a patrimoniului la nevoile contemporane este fostul cinematograf de pe Bulevardul Regina Elisabeta, care va fi transformat într-un hub cultural multifuncțional. Proiectul prevede o sală de spectacole, spații expoziționale și zone dedicate comunității creative – o formulă tot mai frecvent întâlnită în marile capitale europene.

Pe strada Covaci, în centrul istoric, o clădire de patrimoniu va deveni un centru dedicat meșteșugurilor tradiționale și practicilor artistice, readucând în atenție ocupații și tehnici aproape uitate. Astfel de inițiative pot contribui la revitalizarea autentică a Centrului Vechi, dincolo de funcția sa comercială actuală.

Spații pentru educație și comunitate

Proiectele includ și transformarea unor clădiri abandonate în centre educaționale și culturale. Imobilul de pe strada Sfinților va deveni un spațiu dedicat învățării și producției creative – un loc pentru ateliere, expoziții și evenimente.

De asemenea, clădirea de pe strada Gladiolelor va găzdui noul sediu al Bibliotecii Muzeului Municipiului București, oferind spații moderne de depozitare și lectură, adaptate cerințelor actuale.

Un proiect cu o încărcătură socială aparte este cel de pe strada Mătăsari, unde va fi creat primul centru cultural permanent dedicat comunității rome din București – o inițiativă importantă pentru diversitate și incluziune culturală.

Consolidări esențiale în zone istorice

Pe lângă clădirile culturale, programul vizează și imobile rezidențiale situate în zone protejate sau cu risc seismic ridicat, precum:

• Calea Victoriei – una dintre cele mai importante artere istorice ale Capitalei
• Bulevardul Magheru – simbol al modernismului interbelic
• Strada Ion Câmpineanu – unde va fi reluat un proiect abandonat în urmă cu peste un deceniu
• Șoseaua Panduri (zona Cotroceni) – cartier cu identitate arhitecturală distinctă

Un aspect inovator este utilizarea unor metode de consolidare non-invazive, care permit realizarea lucrărilor fără relocarea locatarilor – o soluție rar aplicată în România, dar frecvent utilizată în orașe precum Roma sau Paris.

Intervenții și în infrastructura medicală

Programul include și consolidarea unor clădiri cu rol funcțional esențial, precum corpuri ale Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”. Acestea vor fi modernizate și extinse, contribuind la îmbunătățirea infrastructurii medicale din Capitală.

Finanțare și calendar

O parte dintre proiecte vor beneficia de finanțare europeană prin Programul Regional București–Ilfov 2021–2027, unde fondurile nerambursabile pot acoperi până la 93% din costuri. Alte intervenții sunt incluse în programe naționale de consolidare seismică.

Calendarul estimat indică finalizarea proiectelor tehnice în cursul acestui an, urmând ca lucrările efective să înceapă din 2027 și să dureze, în funcție de complexitate, între doi și trei ani.

Impact asupra turismului și identității urbane

Dincolo de dimensiunea administrativă, aceste intervenții pot redefini modul în care Bucureștiul este perceput. Restaurarea clădirilor de patrimoniu nu înseamnă doar siguranță structurală, ci și recuperarea unei memorii urbane fragmentate.

Pentru turismul cultural, aceste proiecte pot genera noi trasee tematice: de la case memoriale și muzee redeschise, la huburi creative și centre comunitare. Într-un oraș unde trecutul a fost adesea ignorat sau sacrificat, această inițiativă poate marca începutul unei reconcilieri între istorie și modernitate.

The post Bucureștiul își salvează patrimoniul: 14 clădiri istorice restaurate first appeared on Turism Istoric.

Vezi aici conferinta de presa in care oficialii olandezi au prezentat obiectul de patrimoniu romanesc

Jaful care a șocat Europa

Furtul, comis în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025, a avut o execuție rapidă și violentă. Hoții au folosit explozibili pentru a forța accesul în muzeu și au spart vitrinele în doar câteva minute, sustrăgând patru piese de o valoare istorică inestimabilă: celebrul coif getic și trei brățări de aur.

Impactul a fost imediat, nu doar în România, ci și la nivel european, unde securitatea muzeelor și circulația patrimoniului au devenit subiecte de dezbatere intensă. În paralel, autoritățile române și olandeze au constituit o echipă comună de anchetă, sprijinită de organisme internaționale, pentru recuperarea artefactelor și identificarea autorilor.

Recuperarea: negocieri, cooperare și presiune juridică

Anunțul oficial din 2 aprilie 2026 confirmă că artefactele au fost recuperate în urma unor acorduri procedurale încheiate între Parchetul olandez și suspecții implicați. Potrivit procurorilor, obiectele au fost predate prin intermediul avocaților acestora — un indiciu clar că presiunea juridică și strategia negocierilor au jucat un rol esențial.

Trei suspecți se află în arest, iar procesul este programat să înceapă la mijlocul lunii aprilie, la instanța din Assen. În paralel, ancheta continuă pentru recuperarea celei de-a treia brățări, încă dispărută.

Starea artefactelor: între degradare și speranță

Veștile privind starea pieselor sunt, în mare parte, încurajatoare. Potrivit procurorilor și specialiștilor:

• Coiful de la Coțofenești prezintă daune minore, în special îndoituri rezultate probabil din manipularea brutală în timpul furtului.
• Aceste deteriorări nu sunt considerate ireversibile — restauratorii estimează că piesa poate fi readusă complet la forma sa inițială.
• Cele două brățări dacice recuperate sunt intacte, fără urme de degradare.

Directorul muzeului olandez a precizat că afectate au fost, în principal, intervenții de restaurare mai vechi, nu structura originală a piesei — un detaliu esențial pentru conservatori.

Din sursele contactate se pare ca bratarile si Coiful de la Coțofenești au fost invelite intr-un prosop si ingropate in pamant. Hotii sperau ca lucrurile sa se mai linisteasca si apoi sa recupereze tezaurul romanesc si sa il valorifice

Drumul înapoi acasă

Artefactele au fost deja predate autorităților române și urmează să fie repatriate. Ulterior, ele vor intra într-un proces riguros de expertiză și conservare, pentru a evalua în detaliu eventualele intervenții necesare.

În plan financiar, situația este de asemenea clarificată: România va restitui suma de 5,85 milioane de euro, primită anterior ca despăgubire prin mecanismele internaționale de asigurare, după confirmarea stării obiectelor.

Un simbol recuperat, o lecție rămasă

Recuperarea coifului și a brățărilor nu este doar o reușită judiciară, ci și un moment simbolic. Considerat una dintre cele mai importante piese ale patrimoniului antic european, coiful reprezintă nu doar o capodoperă a artei getice, ci și un reper identitar.

Cazul rămâne însă un avertisment sever: vulnerabilitățile în securitatea patrimoniului, chiar și în instituții prestigioase, pot avea consecințe majore. În același timp, cooperarea internațională demonstrată în acest dosar oferă un model eficient pentru gestionarea unor astfel de crize.

În timp ce o parte a tezaurului a fost recuperată, povestea nu este încă încheiată. Undeva, a treia brățară dacică lipsește încă din acest puzzle al memoriei istorice — iar eforturile pentru recuperarea ei continuă.

The post Ce daune a suferit coiful de la Coțofenești în urma furtului? first appeared on Turism Istoric.

„Consiliul Județean Argeș a luat act de sesizările apărute în presă în ultimele zile (…). A fost constituită o comisie formată din reprezentanți ai Consiliului Județean Argeș, ai constructorului, proiectantului, dirigintele de șantier și ai Muzeului Județean Argeș, care va verifica situația de fapt la Cetatea Poienari. După finalizarea verificărilor, concluziile specialiștilor vor fi prezentate publicului în cel mai scurt timp”, a anunțat Consiliul Județean Argeș, pe pagina de Facebook a instituției.

Asociația Montană Vidraru a semnalat apariția unor degradări ale lucrărilor de la Cetatea Poenari din județul Argeș, la aproape un an de la finalizarea restaurării monumentului istoric.

Într-o postare pe Facebook, reprezentanții asociației afirmă că „stratul nou de ciment turnat pe treptele de acces se desprinde iar în multe alte locuri este crăpat, urmând să se desprindă.: vopseaua nouă, aplicată pe elementele de fier, în unele locuri a dispărut, apărând vopseaua veche, de culoare roșie; sunt încă deșeuri rezultate din reabilitare care nu au fost îndepărtate; cărămizile noi din care au fost refăcute zidurile se dezintegrează, iar bucăți din acestea sunt pe jos, în toată cetatea; din cărămizile aplicate iese un praf alb, vizibil atât în interiorul zidurilor cât și în exterior; vopseaua aplicata pe centura de beton de pe ziduri se exfoliază”.

Asociația Montană Vidraru a publicat de asemenea și mai multe fotografii de la Cetatea Poenari și de pe treptele de acces.

Ce a gasit comisia pe teren

Comisia s-a deplasat în teren, iar în urma verificărilor efectuate, marți, 31 martie 2026, au fost centralizate rezultatele analizei, informează CJ Argeș.

„În urma constatărilor, au fost identificate următoarele deficiențe: la aproximativ 30 de trepte și 2 podeste de pe traseul de acces au apărut fisuri preponderent longitudinale, însoțite de desprinderi locale (contratreaptă) ale stratului nou de beton turnat peste cel existent; dotările vechi, existente pe traseul treptelor de acces, respectiv 2 coșuri de gunoi metalice și 2 bănci de lemn, menținute în obiectiv la solicitarea beneficiarului și revopsite în regie proprie, prezintă exfolieri parțiale ale stratului nou de vopsea aplicat peste cel vechi; în interiorul cetății, la zidul median, latura sud, s-au identificat exfolieri ale feței cărămizii, apărute pe anumite porțiuni, ca efect al ciclurilor de îngheț-dezgheț; pe întreaga zidărie, atât la interior, cât și la exterior, au apărut pete albe (eflorescențe), depuneri de săruri, generate de conținutul de ciment al emplectonului utilizat la reconstrucțiile din anii ’70; stratul de culoare (grundul) aplicat pe centura din beton de peste ziduri prezintă desprinderi și exfolieri locale, fără ca betonul suport să prezinte fisuri sau degradări structurale”, scrie Consiliul Județean Argeș, pe pagina de Facebook a instituției.

Conform sursei citate, specialiștii au concluzionat că o parte dintre aceste degradări sunt generate de factori naturali, îngheț–dezgheț, dar și de neîndepărtarea la timp a zăpezii și gheții în anumite zone.

„Pentru remedierea situației, au fost dispuse următoarele măsuri: elaborarea, de către proiectantul de specialitate, a unei soluții tehnice pentru tratarea defectelor constatate; remedierea deficiențelor de către executant, pe propria cheltuială, în perioada de garanție; aplicarea periodică a tratamentelor necesare pentru reducerea absorbției de apă la nivelul zidăriei; respectarea strictă, de către administrator, a instrucțiunilor de utilizare, exploatare și întreținere; monitorizarea permanentă a comportării construcției în exploatare”, precizează CJ Argeș.

Termenul stabilit pentru remedierea deficiențelor este de maximum 120 de zile, respectiv până la data de 1 august 2026, adaugă CJ Argeș.

Cetatea lui Vlad Țepeș de la Poenari a fost redeschisă pentru vizitare la 14 aprilie 2025, după ample lucrări de conservare și restaurare. Situată lângă Barajul Vidraru, la doar 27 km de Curtea de Argeș, Cetatea Poienari este o adevărată comoară a istoriei – construită în secolul XIV și extinsă de Vlad Țepeș, fără să fi fost vreodată cucerită.

The post Cum arată Cetatea Poenari la an după reabilitare? O comisie a evaluat daunele… first appeared on Turism Istoric.

Potrivit celor mai recente date, capitala României a devenit cea mai poluată capitală din Uniunea Europeană, depășind frecvent de trei ori limitele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății pentru particulele nocive din aer. O realitate care nu mai poate fi ignorată și care transformă fiecare respirație într-un risc tăcut.

Orașul care respiră praf

Traficul sufocant, șantierele fără sfârșit și lipsa unor politici coerente de mediu au transformat Bucureștiul într-un punct critic pe harta poluării europene. Nu este vorba doar despre percepții, ci despre cifre: nivelul particulelor fine PM2.5 a ajuns la aproximativ 15, mult peste pragurile considerate sigure.

În multe zile ale anului, aerul devine dens, aproape palpabil. Praful ridicat de roțile mașinilor și particulele rezultate din arderea combustibililor se amestecă într-un cocktail toxic care persistă ore întregi deasupra orașului.

Harta invizibilă a pericolului

Un raport realizat în cadrul proiectului „Cetățeni pentru aer curat”, coordonat de Ecopolis, conturează o geografie alarmantă a poluării urbane.

Cele mai afectate zone nu sunt surprinzătoare, dar intensitatea fenomenului este. Intersecția dintre Șoseaua Mihai Bravu și Bulevardul Basarabia apare ca epicentrul poluării, cu depășiri ale limitelor legale înregistrate timp de peste 70 de zile consecutive. Urmează zona Dristor și cartierul Giulești Sârbi — puncte unde aerul devine constant o problemă de sănătate publică.

Această „hartă invizibilă” poate fi urmărită în timp real pe platforme dedicate monitorizării calității aerului, care confirmă ceea ce bucureștenii simt deja: orașul respiră greu.

Sursele unei crize urbane

Explicațiile sunt multiple și, în același timp, interconectate. Traficul rutier rămâne principalul vinovat — un flux continuu de vehicule care eliberează noxe într-un oraș insuficient adaptat mobilității moderne.

La aceasta se adaugă încălzirea rezidențială, în special în sezonul rece, dar și poluarea generată de șantierele urbane. Chiar și materialele antiderapante folosite iarna contribuie, paradoxal, la degradarea calității aerului, transformându-se ulterior în praf fin.

Autoritățile de mediu atrag atenția că problema nu este lipsa datelor, ci lipsa intervenției eficiente. Monitorizarea există, dar acțiunea întârzie.

Între statistică și realitate

Pentru locuitorii orașului, aceste cifre nu sunt doar indicatori abstracti. Ele se traduc în probleme respiratorii, alergii, oboseală cronică și, pe termen lung, în riscuri grave pentru sănătate.

Într-un context global în care doar 13 țări mai pot oferi aer curat conform standardelor internaționale, situația Bucureștiului devine cu atât mai îngrijorătoare. Capitala nu mai este doar un oraș aglomerat, ci un exemplu al vulnerabilităților urbane contemporane.

O cursă contra timpului

Soluțiile sunt cunoscute: reducerea traficului, extinderea spațiilor verzi, reglementarea șantierelor și modernizarea sistemelor de încălzire. Dar implementarea lor necesită voință politică și o viziune pe termen lung.

Specialiștii subliniază că primul pas este identificarea clară a surselor majore de poluare și intervenția directă asupra acestora. Fără măsuri concrete, statisticile vor continua să se transforme în realitate cotidiană.

Orașul și respirația sa

Bucureștiul rămâne un oraș al contrastelor: vibrant, energic, dar tot mai apăsat de propriile limite. În spatele ritmului alert și al dezvoltării urbane, aerul devine un barometru al dezechilibrului.

Iar întrebarea care persistă nu este dacă problema există, ci cât timp va mai putea fi ignorată.

Pentru cifre la zi se poate consulta Poluarea aerului în București: Harta vizuală a indicelui calității aerului în timp real sau Platforma Aerlive.

The post De ce a ajuns București cea mai poluată capitală din Europa first appeared on Turism Istoric.

Rezultatul nu este doar restaurarea unor monumente, ci o veritabilă reconectare a trecutului cu prezentul, prin proiecte care vizează atât conservarea patrimoniului, cât și dezvoltarea turismului local.

O regiune cu istorie, revitalizată prin investiții

Formată din județele Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova și Teleorman, regiunea Sud-Muntenia reunește sute de localități și o moștenire culturală impresionantă.

În perioada 2014–2020, nu mai puțin de 73 de proiecte cu componentă turistică au beneficiat de finanțare, însumând peste 803 milioane de lei. Aceste investiții au fost realizate prin programe europene dedicate dezvoltării regionale, patrimoniului cultural și revitalizării comunităților.

Deși nu toate fondurile au fost destinate exclusiv turismului, efectele asupra atractivității turistice sunt evidente: creșterea numărului de vizitatori și reintegrarea unor obiective istorice în circuitul cultural.

Cetatea Poenari: fortăreața lui Vlad Țepeș, readusă la viață

Unul dintre cele mai spectaculoase proiecte vizează Cetatea Poenari, considerată una dintre cele mai autentice cetăți medievale din România.

Ridicată în secolul al XIV-lea și consolidată de Vlad Țepeș, fortăreața domină Valea Argeșului, în apropierea Barajului Vidraru. Restaurarea a inclus lucrări ample de consolidare, refacerea traseelor de acces și modernizarea infrastructurii pentru vizitatori, inclusiv iluminat și sisteme de supraveghere.

Cu peste 100.000 de turiști anual, cetatea rămâne un simbol al Evului Mediu românesc, chiar dacă proiectul nu a fost lipsit de controverse legate de calitatea lucrărilor și de provocările naturale din zonă.

„Poșta Veche” din Călărași: din ruină, înapoi în viața orașului

În Călărași, un alt proiect emblematic a vizat restaurarea monumentului istoric Poșta Veche. Clădirea, ajunsă la un moment dat într-o stare avansată de degradare, a fost readusă la viață prin lucrări de consolidare și restaurare.

Rezultatul este nu doar salvarea unui edificiu cu valoare arhitecturală, ci și reintegrarea acestuia în circuitul cultural, ca spațiu destinat activităților educative și turistice.

Curtea Domnească din Târgoviște: inima medievală a Țării Românești

Unul dintre cele mai importante proiecte de restaurare vizează Curtea Domnească din Târgoviște, fostă reședință a voievozilor Țării Românești.

Ansamblul, care a funcționat timp de peste trei secole, include simboluri istorice precum Turnul Chindiei, dar și biserici și ruine medievale restaurate cu grijă.

Investiția a urmărit nu doar conservarea patrimoniului, ci și creșterea fluxului turistic, estimat la zeci de mii de vizitatori anual, contribuind astfel la revitalizarea economică a orașului.

Pucioasa și Amara: tradiția balneară, modernizată

În Pucioasa, investițiile au vizat modernizarea infrastructurii turistice și urbane, transformând stațiunea într-un spațiu atractiv pentru relaxare și tratament. Apele sulfuroase, recunoscute pentru proprietățile terapeutice, continuă să atragă turiști din întreaga țară.

La rândul său, Lacul Amara și stațiunea omonimă au beneficiat de modernizări importante, inclusiv reabilitarea Grădinii de Vară și dezvoltarea infrastructurii de agrement. Tradiția tratamentelor cu nămol, cunoscută încă din secolul al XIX-lea, rămâne un punct de atracție major.

Conacul Bolomey și Castelul Hașdeu: eleganța trecutului, readusă în prezent

În Ialomița, restaurarea Conacul Bolomey a readus în atenție unul dintre cele mai frumoase conace boierești din sud-estul țării. Construit la finalul secolului al XIX-lea în stil neoclasic francez, edificiul impresionează prin eleganță și rafinament.

În Câmpina, restaurarea Castelul Iulia Hașdeu — ridicat de Bogdan Petriceicu Hașdeu în memoria fiicei sale — a consolidat statutul acestuia ca unul dintre cele mai misterioase și vizitate locuri din România.

Turismul, între patrimoniu și dezvoltare

Investițiile din fonduri europene nu au vizat exclusiv turismul, dar impactul asupra acestui sector este incontestabil. Restaurarea monumentelor, modernizarea infrastructurii și promovarea patrimoniului au contribuit la conturarea unei regiuni mai atractive și mai accesibile.

Sud-Muntenia devine astfel nu doar un spațiu al memoriei istorice, ci și o destinație turistică în plină dezvoltare, unde trecutul este valorificat ca resursă pentru viitor.

The post De la ruine la atracții turistice: investițiile care schimbă sudul României first appeared on Turism Istoric.

Această schimbare spune mai mult decât pare la prima vedere. Nu este doar despre unde călătorim, ci despre cum alegem să explorăm Europa.

Italia, favorita constantă a românilor

Pentru al cincilea an consecutiv, Italia își păstrează poziția de lider în preferințele românilor pentru city-break-uri. Este, probabil, una dintre cele mai previzibile alegeri: o combinație de patrimoniu cultural, gastronomie și accesibilitate.

Orașe precum Milano, Roma, Napoli sau Veneția rămân repere turistice majore, iar extinderea rutelor aeriene către destinații precum Brindisi sau Pescara deschide noi opțiuni pentru cei care caută alternative mai puțin aglomerate.

Italia nu este doar o destinație – este o constantă în imaginarul turistic european.

Spania și diversitatea experiențelor

Pe locul al doilea, Spania continuă să atragă prin varietatea experiențelor pe care le oferă. De la orașe vibrante precum Valencia, Malaga sau Sevilla, până la insulele exotice din Canare și Baleare, această destinație reușește să combine relaxarea cu explorarea urbană.

Pentru mulți români, Spania a devenit alegerea ideală atunci când vor mai mult decât un simplu city-break: o vacanță completă, care îmbină cultura, plaja și viața de noapte.

Regatul Unit: ascensiunea surprinzătoare

Cea mai interesantă evoluție din ultimii ani este însă cea a Regatului Unit, care a urcat două poziții față de 2021 și ocupă acum locul al treilea în clasament.

Această creștere reflectă o schimbare de perspectivă. Dacă în trecut Londra era văzută mai degrabă ca o destinație costisitoare, astăzi accesibilitatea zborurilor și diversitatea ofertelor au transformat-o într-un city-break popular.

Londra rămâne, de altfel, cea mai căutată destinație din România, cu unele dintre cele mai frecvente zboruri și cel mai mare volum de pasageri. În același timp, orașe precum Birmingham, Leeds sau Liverpool devin tot mai atractive pentru cei care caută experiențe urbane diferite.

Franța și Germania, repere clasice

Clasamentul este completat de Germania și Franța, două destinații care continuă să atragă turiști prin echilibrul dintre cultură, istorie și infrastructură.

Orașe precum Nisa sau Lyon oferă alternative elegante pentru city-break-uri, în timp ce marile centre urbane din Germania rămân atractive pentru turismul cultural și de business.

Grecia, alegerea pentru vacanțe mai lungi

Dacă în categoria city-break-urilor Grecia nu domină topul, în schimb devine o alegere tot mai populară pentru vacanțele extinse.

Cererea crescută pentru destinații precum Corfu, Heraklion, Mykonos, Santorini sau Zakynthos arată o tendință clară: românii caută tot mai mult experiențe complete de vară, nu doar escapade urbane.

Introducerea unor noi rute, precum cea către Kefalonia, confirmă această direcție și consolidează poziția Greciei în topul preferințelor estivale.

O schimbare de mentalitate

Datele arată o realitate simplă: românii nu mai caută doar destinații, ci experiențe variate. De la orașe istorice la insule exotice, de la escapade rapide la vacanțe prelungite, opțiunile devin tot mai diversificate.

Această evoluție reflectă nu doar creșterea accesului la transport aerian, ci și o schimbare de mentalitate. Călătoria nu mai este un lux ocazional, ci o parte integrată din stilul de viață.

The post Destinația surpriză care urcă rapid în preferințele românilor pentru city-break first appeared on Turism Istoric.

Nu este doar o ofertă de joburi, ci o radiografie a unei economii turistice aflate în expansiune, dar și în criză de personal, relateaza publicația Blic

Adriatica, între succes turistic și lipsă de personal

Pe măsură ce sezonul estival se apropie, cererea pentru servicii turistice crește exponențial. Hotelurile, restaurantele și resorturile de pe litoralul Adriaticii se pregătesc pentru un aflux masiv de vizitatori, însă se confruntă cu o problemă recurentă: lipsa angajaților.

În Croația, estimările indică un necesar de aproximativ 70.000 de lucrători sezonieri, în timp ce în Muntenegru sunt necesari alți 25.000. Diferența față de anii anteriori este notabilă, semn că industria turismului nu doar că și-a revenit, ci continuă să crească accelerat.

Stațiuni precum Budva, una dintre perlele litoralului muntenegrean, au nevoie de mii de angajați doar pentru a susține funcționarea sezonieră. În spatele acestui boom turistic se află însă o realitate simplă: fără personal, experiența turistică nu poate exista.

Ce locuri de muncă sunt disponibile

Sectorul HoReCa domină oferta de joburi, iar cererea este variată. Angajatorii caută atât personal calificat, cât și lucrători fără experiență, dispuși să învețe din mers.

Cele mai căutate poziții includ:

• ospătari și barmani
• bucătari și ajutori de bucătar
• cameriste și personal de curățenie
• recepționeri
• lucrători pentru mentenanță
• animatori și personal pentru divertisment

În mod tradițional, bucătarii rămân cea mai greu de găsit resursă, iar acest lucru se reflectă direct în nivelul salariilor.

Salarii care pot schimba un sezon

Unul dintre principalele motive pentru care aceste oferte atrag lucrători din întreaga Europă este nivelul salarial. În funcție de experiență și poziție, veniturile pot varia semnificativ:

• ospătari: 1.200 – 1.600 euro/lună
• barmani: 1.400 – 1.600 euro/lună
• recepționeri: 1.300 – 1.500 euro/lună
• lucrători mentenanță: 1.100 – 1.300 euro/lună
• vânzători: până la 1.800 euro/lună

În bucătărie, salariile cresc considerabil:

• bucătari: 1.800 – 2.500 euro/lună
• pizzari: până la 2.500 euro/lună
• șefi de bucătărie: până la 3.000 euro/lună

Pentru mulți, aceste câteva luni de muncă pot însemna economii consistente sau chiar un punct de plecare pentru o carieră internațională.

Beneficii care reduc costurile reale

Dincolo de salarii, un avantaj major îl reprezintă beneficiile incluse. Majoritatea angajatorilor oferă:

• cazare gratuită sau subvenționată
• mese zilnice
• uneori transport sau bonusuri de performanță

Aceste facilități reduc considerabil cheltuielile personale, ceea ce face ca venitul net economisit să fie mult mai mare decât în alte joburi similare din Europa.

Ce trebuie să știi înainte să aplici

Pentru români, accesul la aceste joburi este relativ simplu, însă diferă în funcție de țară.

În Croația, stat membru al Uniunii Europene, nu este necesar permis de muncă. Este suficient:

• un act de identitate valabil
• un contract de muncă

După trei luni, este necesară înregistrarea rezidenței.

În Muntenegru, situația este diferită. Fiind stat non-UE, este nevoie de:

• permis de muncă (obținut de angajator)
• permis de ședere temporară
• documente suplimentare (cazier, certificat medical, diplome)

Procesul poate dura între 15 și 30 de zile, însă este gestionat în mare parte de angajator.

O infrastructură în schimbare: Croația renunță la bariere

Pe lângă piața muncii, Croația pregătește o schimbare majoră și în infrastructura rutieră. Până la finalul sezonului 2026, țara va elimina complet stațiile clasice de taxare de pe autostrăzi, introducând un sistem digital „free-flow”.

Acesta va permite circulația fără oprire, taxarea fiind realizată automat pe baza numărului de înmatriculare. Sistemul promite să reducă aglomerația și să eficientizeze transportul, un aspect esențial într-o țară unde turismul depinde direct de mobilitate.

Între oportunitate și realitate

Deși ofertele sunt atractive, ele vin și cu provocări: program intens, sezon scurt și adaptare rapidă la un mediu dinamic. Cu toate acestea, pentru mulți tineri sau pentru cei aflați în căutarea unei experiențe diferite, litoralul Adriaticii rămâne una dintre cele mai interesante opțiuni.

Nu este doar despre muncă, ci despre o experiență care combină utilul cu explorarea: zile lungi de lucru, dar și seri pe malul mării, într-un peisaj care, pentru câteva luni, devine „acasă”.

The post 95.000 de joburi în turism pe litoralul Adriaticii: salarii de până la 3.000€ first appeared on Turism Istoric.

Tunelul uitat al lui Anghel Saligny

Construit în anul 1900 și inaugurat sub numele de „Carol I”, tunelul poartă amprenta unuia dintre cei mai importanți ingineri români, Anghel Saligny. Gândit ca o verigă esențială în infrastructura feroviară a Dobrogei, acesta lega zona Palas de port, facilitând transportul de mărfuri către ceea ce avea să devină cel mai important nod maritim al României.

Timp de decenii, tunelul a fost martorul unei epoci în care trenurile încărcate cu cereale, petrol sau materiale industriale străbăteau neobosit Dobrogea. A fost o arteră vitală pentru dezvoltarea economică a regiunii și o dovadă a modernizării accelerate a României de la începutul secolului XX.

Tăcerea de după 1992

Începând cu anul 1992, liniștea s-a așternut peste acest loc. Infiltrațiile de apă și degradarea structurii au făcut imposibilă utilizarea tunelului, iar infrastructura a fost abandonată, lăsată pradă timpului.

Blocuri masive de piatră, cândva impecabil aliniate, au început să cedeze. Vegetația și umezeala au pus stăpânire pe acest spațiu, transformând o lucrare de inginerie într-o relicvă aproape uitată.

O nouă șansă pentru un monument tehnic

Astăzi, însă, povestea tunelului este pe cale să se rescrie. Proiectul lansat de CFR SA prevede nu doar reabilitarea, ci și integrarea lui într-un sistem feroviar modern.

Valoarea investiției depășește 400 de milioane de lei, iar lucrările vor păstra elementele originale din piatră, respectând caracterul istoric al construcției. În același timp, tunelul va fi extins cu aproximativ 200 de metri și adaptat cerințelor actuale de transport.

Pe lângă consolidare, proiectul include electrificarea liniei CF 816 Palas – Port A, modernizarea sistemelor de semnalizare și implementarea unor soluții tehnice menite să elimine definitiv problema infiltrațiilor.

Între patrimoniu și utilitate

Reabilitarea Tunelului Palas nu este doar o intervenție tehnică, ci și un act de recuperare a patrimoniului industrial. Într-o perioadă în care multe astfel de construcții dispar, acest proiect readuce în atenție valoarea infrastructurii istorice.

În același timp, importanța sa strategică este evidentă: va crea un al doilea acces feroviar către Portul Constanța, contribuind la fluidizarea transportului de marfă și la consolidarea rolului României în rețelele logistice europene.

O călătorie între epoci

După finalizarea lucrărilor – estimată la aproximativ 32 de luni – trenurile vor traversa din nou acest tunel, refăcând un traseu care unește două lumi: România industrială de la 1900 și cea contemporană.

Tunelul Palas nu este doar o lucrare inginerească. Este o punte între trecut și prezent, o dovadă că istoria poate fi nu doar conservată, ci și reintegrată în viața de zi cu zi.

The post Tunelul uitat al lui Anghel Saligny revine la viață după 30 de ani first appeared on Turism Istoric.

Trailerul oficial a fost lansat astăzi și poate fi vizionat pe Instagram, Facebook, TikTok și Youtube.

Imaginile surprind și performanța remarcabilă a cuplului: într-o etapă a vieții în care majoritatea oamenilor își reduc considerabil activitatea fizică, Dinu Mititeanu a urcat 33 de vârfuri de peste 4.000 de metri dintre cele 82 existente în Alpi, toate între 70-80 de ani, însoțit și de mai tânăra sa soție.

„Realizarea documentarului e un vis împlinit. Mi l-am imaginat de când am citit primele două cărți ale lui Dinu; atunci s-a aprins scânteia de a aduce această poveste fascinantă în fața publicului, cu atât mai mult cu cât ne apropia și pasiunea comună pentru munte. Un element esențial al filmului a fost arhiva personală a familiei Mititeanu: am explorat șase valize de diapozitive și zeci de albume foto vechi, căutând imagini reprezentative pentru alpinismul anilor ’60-’90. De asemenea, am integrat și mii de fotografii de pe blogul lor, documentând turele din anii 2000 până în prezent”, precizează regizorul Cosmin Dumitrache.

Muntele, a doua casă pentru Marlene și Dinu Mititeanu

La cei 86 de ani, Dinu rămâne una dintre figurile emblematice ale alpinismului românesc. Alături de Marlene, partenera sa de viață și de coardă, formează unul dintre cele mai longevive și active cupluri de montaniarzi din România. Marlene este un sprijin esențial în fiecare ascensiune, contribuind la documentarea traseelor și la transformarea rutelor tehnice în povești vizuale memorabile pentru publicul lor.

„Una dintre cele mai mari provocări a fost să-i conving pe Dinu și pe Marlene să fie protagoniștii filmului. A trebuit să-i fac să înțeleagă că tocmai povestea lor este inima acestui film. Se temeau ca publicul să nu interpreteze relatările lor pentru turele pe care le realizează ca pe o formă de laudă. Însă tocmai această autenticitate și lipsă de orgoliu fac ca mesajul lor să fie atât de puternic”, completează regizorul.

Dinu și Marlene adaugă: „Ne obișnuiserăm treptat să fim tot mai apreciați pentru experiența acumulată pe munte. Mai cunoscuți în lumea montaniarzilor am devenit prin relatarea pe blogul nostru a turelor efectuate în toate anotimpurile. Sunt acolo sute de articole citite de mii, unele chiar de zeci de mii de oameni. Ceea ce ne bucură, desigur. Dar nu ne-am putut imagina că vom deveni „eroi” într-un film. La început a fost dificil să acceptăm că filmul vorbește atât de mult despre noi, însă acum ne bucurăm că oamenii vor vedea ce înseamnă muntele pentru sufletele noastre. În munte ne simțim fericiți, împliniți și liberi. Ne simțim acasă.”

Hoinari prin munți: geografia pasiunii și a longevității

Geografia filmului reflectă pasiunea protagoniștilor pentru explorare: filmările au avut loc în Carpați – Piatra Craiului, Bucegi, Buila-Vânturarița, Cozia, Parâng, Apuseni, Făgăraș și Cheile Turzii – dar și în Dolomiți și Alpi, în jurul Matterhorn și Mont Blanc. Pentru a completa portretul protagoniștilor, echipa a realizat interviuri în Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov sau București, cu ghizi montani, alpiniști și prieteni apropiați ai cuplului.

Prin acest film, Cosmin Dumitrache își propune să ofere publicului și un exemplu de longevitate și viață activă, demonstrând importanța disciplinei și sportului – lecții pe care Dinu Mititeanu alături de Marlene le oferă de zeci de ani prin legătura lor specială cu muntele și pasiunea pentru explorare. În același timp, povestea lor ne amintește că responsabilitatea pe munte începe cu grija pentru propria siguranță și continuă cu respectul pentru natură.

Toate informațiile despre film se găsesc pe conturile de social media – Instagram, Facebook și TikTok.

Despre Cosmin Dumitrache

​​Cosmin Dumitrache este regizor,  producător și videograf multipremiat, câștigător TIFF și Gopo, cunoscut pentru proiecte emblematice precum România Sălbatică, Wild Transylvania, Zanzibar Untold, Arhitecții Naturii și Delta Sălbatică. Documentarele sale au fost difuzate în peste 50 de țări, pe platforme de prestigiu precum HBO, Discovery, BBC, PBS America și National Geographic, transformându-l într-un adevărat ambasador vizual al biodiversității României și nu numai.

A lucrat la numeroase proiecte de conservare și promovare a parcurilor naționale din România, materialele sale fiind adesea folosite în campanii de educație ecologică. Alături de Dan Dinu este co-realizator al casei de producție NTD Film.

Mai multe informații despre activitatea lui Cosmin Dumitrache:  https://www.cosmindumitrachefilms.com/

Despre Dinu și Marlene Mititeanu

Dinu Mititeanu este o figură emblematică a alpinismului și educației montane din România, adesea numit „conștiința muntelui”. Chiar și la peste 85 de ani, continuă să parcurgă trasee montane și să inspire prin exemplul său de longevitate și viață activă. Blogul său documentează sute de trasee în Carpați, Alpi și până în Patagonia, împărtășind detalii prețioase despre un stil de viață la înălțime. A publicat șase cărți în Colecția verde a editurii România pitorească, iar în 2027 va apărea „Via Transilvanica în ambele sensuri”. În plus, Dinu este documentarist, corector de ghiduri montane, veteran Salvamont și creator de comunitate, devenind un mentor pentru cei care doresc să învețe etica muntelui.

Marlene Mititeanu nu este doar „soția care îl însoțește” pe Dinu, ci partenerul său de coardă, indispensabil în fiecare ascensiune. Cu rigoare, observație atentă și disciplină, ea gestionează detaliile și transformă fiecare traseu tehnic într-o poveste vizuală memorabilă pentru publicul lor. Marlene este un simbol al emancipării prin sport și natură, un model de sănătate, curaj și optimism pentru generațiile de femei care vor să își cucerească propriii munți.

Mai multe informații despre cei doi, pe https://dinumititeanu.ro/

The post După filme despre natură și biodiversitate vine „Hoinari prin Munți”. Iată trailerul first appeared on Turism Istoric.

Potrivit datelor oficiale, aproximativ 1,9 milioane de vizitatori au ajuns în Capitală până la finalul lunii noiembrie a anului trecut, iar aproape jumătate dintre aceștia au fost străini. Dincolo de patrimoniu și atmosferă, un element esențial rămâne însă costul: cât trebuie să cheltuiască, în realitate, un turist pentru o zi în București?

Transportul: una dintre cele mai accesibile capitale din Europa

Pentru început, deplasarea prin oraș nu pune mari probleme de buget. Rețeaua de transport public este relativ bine dezvoltată, iar prețurile sunt considerabil mai mici decât în marile capitale vest-europene.

O călătorie cu autobuzul sau tramvaiul costă aproximativ 3 lei, în timp ce o călătorie cu metroul ajunge la 5 lei. Pentru turiști, aceste tarife transformă Bucureștiul într-o destinație accesibilă, unde explorarea orașului nu implică cheltuieli ridicate.

Atracțiile turistice: între monumental și clasic

Cei mai mulți vizitatori își construiesc itinerariul în jurul unor repere emblematice. În centrul atenției se află Palatul Parlamentului, una dintre cele mai mari clădiri administrative din lume, unde un tur ghidat costă aproximativ 85 de lei.

La mică distanță, Muzeul Național Cotroceni oferă o incursiune în istoria politică și culturală a României, cu bilete în jur de 50 de lei.

Pentru pasionații de știință și natură, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” rămâne o oprire obligatorie, cu un tarif de aproximativ 32 de lei.

Experiența culinară: tradiție și prețuri moderate

O zi în București nu poate fi completă fără o experiență gastronomică. Restaurantele din Capitală oferă o combinație de preparate tradiționale și influențe internaționale, la prețuri încă rezonabile.

Un prânz sau o cină – formată din fel principal și băutură – ajunge, în medie, la 120–130 de lei. Printre cele mai populare preparate se numără:

• sarmalele – aproximativ 70 de lei
• rața cu varză – în jur de 99 de lei
• papanașii – circa 45 de lei

Acestea nu sunt doar feluri de mâncare, ci adevărate simboluri ale bucătăriei românești, căutate de turiști pentru autenticitatea lor.

Viața de noapte: Centrul Vechi, între istorie și divertisment

Spre seară, fluxul de turiști se mută în Centrul Vechi, unde clădirile istorice găzduiesc baruri, restaurante și cluburi.

Aici, prețurile cresc ușor:

• o bere costă între 22 și 28 de lei
• un cocktail ajunge la 43–48 de lei

Atmosfera rămâne însă unul dintre principalele atuuri ale orașului, combinând energia urbană cu decorul istoric.

Bugetul total: cât cheltuie, în medie, un turist

La finalul unei zile obișnuite, cheltuielile unui turist în București se ridică la aproximativ 400 de lei.

Această sumă include:

• transportul
• o cafea
• masa de prânz și cina
• o băutură în oraș
• vizitarea unui obiectiv major

Comparativ cu alte capitale europene, Bucureștiul rămâne o destinație competitivă, unde experiența turistică nu presupune costuri excesive.

Un oraș care continuă să surprindă

Dincolo de cifre, Bucureștiul își păstrează farmecul prin detalii: arhitectura variată, parcurile generoase și energia străzilor. Pentru mulți turiști, Capitala nu este doar o destinație ieftină, ci un loc care merită redescoperit.

Mărturiile vizitatorilor confirmă acest lucru. Un turist străin rezuma simplu experiența: un oraș „plin de viață, cu locuri frumoase și o atmosferă care te face să revii”.

The post Cât cheltuie un turist în București: costurile reale din 2026 first appeared on Turism Istoric.

Cercetarea, la care au contribuit și specialiști români de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, oferă noi indicii despre procesele nucleare care stau la baza apariției aurului în cosmos.

Aurul și originile sale cosmice

Aurul, platina și alte elemente grele nu se formează în mod obișnuit în interiorul stelelor precum hidrogenul sau heliul. Ele apar doar în condiții extreme, în timpul unor evenimente cosmice violente: explozii de supernove, coliziuni între stele neutronice sau prăbușiri stelare.

În astfel de momente are loc ceea ce fizicienii numesc procesul de captare rapidă a neutronilor (procesul r). În acest scenariu, nucleele atomice absorb neutroni într-un ritm extrem de rapid, devenind tot mai instabile. Pentru a reveni la o formă stabilă, aceste nuclee suferă transformări radioactive complexe, eliberând particule și reorganizându-se până când apar elemente noi în tabelul periodic.

Deși teoria acestui proces este cunoscută de decenii, detaliile exacte ale reacțiilor nucleare implicate au rămas mult timp greu de observat direct.

Contribuția cercetătorilor români

La clarificarea acestor mecanisme a contribuit și o echipă din România, din cadrul Departamentului de Fizică Nucleară al Institutului „Horia Hulubei”, coordonată de fizicianul Răzvan Lică.

Cercetătorii români sunt implicați în proiectul internațional ISOLDE Decay Station, o instalație experimentală din cadrul CERN dedicată studierii izotopilor radioactivi. Programul, lansat în 2014 și susținut de institute din întreaga lume, este unul dintre cele mai importante laboratoare pentru analiza modului în care nucleele atomice instabile se transformă.

Institutul românesc a contribuit la dezvoltarea infrastructurii experimentale prin echipamente specializate și detectoare de spectroscopie gamma, care permit măsurători extrem de precise asupra particulelor emise în timpul dezintegrărilor nucleare.

Experimentele de la CERN

Pentru a înțelege mai bine reacțiile care duc la formarea elementelor grele, echipa de cercetători a analizat un izotop rar: indiu-134.

Experimentele au fost realizate la instalația ISOLDE de la CERN, unde nucleele acestui element au fost produse și izolate cu ajutorul unor tehnologii avansate de separare cu laser.

Atunci când indiu-134 se dezintegrează, el generează forme instabile de staniu – staniu-134, staniu-133 și staniu-132. Studierea acestor etape intermediare este esențială pentru înțelegerea lanțului de reacții nucleare care apare în timpul procesului cosmic de formare a elementelor grele.

Cu ajutorul unor detectoare sofisticate de neutroni, fizicienii au reușit să observe fenomene care până acum puteau fi doar estimate prin calcule teoretice.

Prima măsurare directă a unor energii nucleare rare

Cea mai importantă descoperire a studiului a fost prima măsurare directă a energiei neutronilor emiși într-un proces rar numit emisie beta întârziată cu doi neutroni.

Acest tip de reacție apare doar în nuclee extrem de instabile, care există pentru intervale foarte scurte de timp. Tocmai din acest motiv, până acum a fost aproape imposibil de observat în mod direct în laborator.

Datele obținute permit cercetătorilor să testeze mai riguros modelele teoretice folosite pentru a explica formarea elementelor grele în Univers.

O stare nucleară căutată de zeci de ani

O altă descoperire importantă a fost identificarea unei stări nucleare speciale în izotopul staniu-133, prevăzută teoretic de multă vreme, dar care nu fusese observată până acum.

În trecut, fizicienii credeau că nucleul de staniu eliberează pur și simplu neutroni pentru a se stabiliza, pierzând orice informație despre procesul anterior de dezintegrare.

Noile măsurători sugerează însă că nucleul păstrează o „amprentă” a modului în care s-a format, ceea ce indică faptul că modelele teoretice folosite până acum trebuie revizuite.

Modelele existente, puse la încercare

Un al treilea rezultat al experimentului arată că modul în care această stare nucleară este populată nu urmează tiparele statistice prevăzute de teoriile actuale.

Această observație îi obligă pe cercetători să dezvolte modele mai sofisticate pentru a explica comportamentul nucleelor instabile, mai ales în regiuni îndepărtate de stabilitatea atomică.

Astfel de studii sunt esențiale pentru înțelegerea proceselor cosmice care au generat elementele chimice din care sunt alcătuite planetele și chiar corpul uman.

De la stele explodate la aurul din bijuterii

În cele din urmă, cercetarea nu oferă doar răspunsuri pentru fizicienii nucleari. Ea aduce o perspectivă fascinantă asupra originii aurului – metalul care a influențat istoria economică și culturală a lumii.

Fiecare atom de aur de pe Pământ este, de fapt, rezultatul unor evenimente cosmice catastrofale petrecute cu miliarde de ani în urmă. În interiorul acestor explozii stelare, nucleele atomice au trecut prin reacții complexe precum cele studiate astăzi în laboratoare precum CERN.

Prin urmare, în spatele strălucirii aurului se ascunde o istorie cosmică mult mai veche decât civilizația umană.

The post Cum se naște aurul în Univers: descoperirea care schimbă teoria elementelor grele first appeared on Turism Istoric.

În martie 1929, presa vuia. „Crimă pasională la Precupeții Noi!” titrau ziarele. În micul dormitor închiriat de Domnița Arabela Armășescu – o frumusețe a orașului, pianistă cultivată, proaspăt despărțită de reputatul avocat Constantin Stravolca – tânărul Nicolae Urseanu, fost magistrat, actual secretar al soțului ei, fusese găsit mort, cu un glonț în tâmplă. Arabela, rănită și plină de sânge, susținea că bărbatul a încercat s-o ucidă, apoi s-a sinucis.

Numai că lucrurile nu erau atât de simple. Autopsia profesorului Mina Minovici a aruncat totul în aer: tânărul era dreptaci, dar rana indica o împușcare de la stânga; arma, găsită pe noptieră, nu avea cum să fi ajuns acolo dacă sinuciderea era reală. Casa se transformase peste noapte în scenă de teatru negru, iar opinia publică, fermecată de amestecul de erotism, scandal, bani și politicieni liberali cu pedigree, urmărea procesul ca pe un serial.

Arabela – acuzați, suspine, mister. Urseanu – amant, victimă sau manipulator sentimental? Soțul, Stravolca – avocatul trădat, dar care totuși îi trimitea cei mai buni apărători. În final, după luni de dezbateri, femeia a fost achitată, în aplauzele unei săli electrizate. Capitala decidea: era victimă, nu criminală.

Casa de la nr. 25 a rămas însă prizoniera acelei nopți. Naționalizată în 1950, abandonată azi, ea poartă încă pe ziduri vechile plăcuțe de abonare la gunoi și sigla IAL – rămășițe modeste ale unui trecut în care, pentru o clipă, întreaga Românie privea către acest colț de București.

Și poate că nu doar tencuiala se ruinează: poate că moare încet chiar memoria orașului. Dar povestea Arabelei și a lui Urseanu încă bate în pereții casei, așteptând ca cineva să o asculte.

Intreaga poveste o veti descoperi in numarul de Historia din 15 Martie 2026. Nu ratati la chioscuri

The post Crimă pe strada Ernest Broșteanu. Casa de la numărul 25 și povestea Arabelei Armășescu – un mister care nu se stinge first appeared on Turism Istoric.

Proiectul este derulat de compania Hidroelectrica și reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de retehnologizare realizate în ultimii ani asupra unei infrastructuri energetice construite în perioada comunistă.

Elicopter folosit pentru montarea echipamentelor la baraj

În aceste zile, lucrările se concentrează în zona prizei de apă a barajului, unde se montează panourile grătarului des – o componentă esențială care protejează instalațiile hidroenergetice ale centralei.

Accesul dificil în această zonă a făcut necesară utilizarea unui elicopter pentru transportul și poziționarea elementelor metalice. Operațiunea este una extrem de delicată, deoarece panourile trebuie instalate cu precizie pentru a asigura funcționarea în siguranță a instalațiilor.

Potrivit reprezentanților Hidroelectrica, aceste intervenții fac parte din programul amplu de modernizare a amenajării hidroenergetice Vidraru, un proiect considerat strategic pentru sistemul energetic al României.

Lacul Vidraru va începe să se reumple în aprilie 2026

Lacul de acumulare format de Barajul Vidraru, una dintre cele mai cunoscute acumulări de apă din România, va începe să fie reumplut în mod controlat în luna aprilie 2026.

Specialiștii estimează că nivelul minim de exploatare al lacului ar putea fi atins în jurul lunii octombrie 2026, dacă debitul râurilor și cantitatea de precipitații din bazinul hidrografic al Râul Argeș vor ajunge la aproximativ 80% din media multianuală.

Procesul de umplere depinde în mare măsură de evoluția condițiilor hidrologice din 2026, inclusiv de cantitatea de zăpadă acumulată în Munții Făgăraș și de ploile din timpul primăverii și verii.

Golirea lacului Vidraru a început în 2025

Golirea controlată a lacului a început la 1 august 2025, o etapă necesară pentru evaluarea structurii barajului și a echipamentelor hidrocentralei.

Operațiunea s-a încheiat la finalul lunii februarie 2026, iar în această perioadă specialiștii au realizat lucrări de inspecție, reparație și modernizare a instalațiilor.

Chiar dacă lacul va începe să fie reumplut în primăvară, procesul de retehnologizare a hidrocentralei, aflată adânc în interiorul muntelui, va continua și în lunile următoare.

Producția de energie electrică este estimată să fie reluată spre sfârșitul toamnei anului 2026, după ce nivelul apei va permite funcționarea în condiții normale.

O investiție de aproape 200 de milioane de euro

Contractul pentru retehnologizarea amenajării hidroenergetice Vidraru a fost semnat în iulie 2024 și are o valoare de aproximativ 188 de milioane de euro, fără TVA.

Lucrările includ modernizarea echipamentelor hidrotehnice, îmbunătățirea sistemelor de siguranță și creșterea eficienței energetice a centralei.

Hidrocentrala Vidraru funcționează din 9 decembrie 1966 și valorifică potențialul hidroenergetic al Râul Argeș pe un sector de aproximativ 28 de kilometri, între localitățile Cumpăna și Oiești.

Un baraj impresionant construit în anii ’60

La momentul inaugurării, Barajul Vidraru era una dintre cele mai spectaculoase construcții hidrotehnice din Europa.

Barajul are o înălțime de 166,6 metri și o lungime de 307 metri la coronament. În anii ’60 era al cincilea baraj ca mărime din Europa și al nouălea din lume.

Lacul de acumulare are un volum total de aproximativ 465 de milioane de metri cubi de apă, dintre care 320 de milioane reprezintă volumul util.

Hidrocentrala este amplasată la aproximativ 104 metri sub albia râului și este echipată cu patru turbine Francis verticale, fiecare având o putere de 55 MW.

Hidroelectrica – principalul producător de energie verde din România

Compania Hidroelectrica, deținută în proporție de peste 80% de statul român prin Ministerul Energiei, este cel mai mare producător de energie verde din România.

Societatea operează 188 de centrale hidroelectrice, cu o capacitate instalată totală de aproximativ 6,4 GW, și deține, de asemenea, un parc eolian în localitatea Crucea, cu o putere instalată de 108 MW.

Modernizarea amenajării hidroenergetice Vidraru este considerată esențială pentru creșterea eficienței energetice și pentru menținerea în exploatare a uneia dintre cele mai importante hidrocentrale din România pentru încă câteva decenii.

The post Operațiune spectaculoasă la barajul Vidraru: un elicopter adus pentru lucrări. Când va fi reumplut? first appeared on Turism Istoric.

Autorizația de construire pentru modernizarea Gării Băile Herculane a fost emisă la 10 februarie 2026 de către Ministerul Transporturilor. Ea vizează lucrări de arhitectură, lucrări de rezistență la clădiri, lucrări la instalațiile aferente clădirilor, precum și lucrări de protecție a mediului.

„Valoarea lucrărilor autorizate, fără TVA, este de 12.150.500 lei, reprezentând valoarea declarată de solicitant, înscrisă în cererea de autorizare și în devizul general”, arată documentul publicat de Ministerul Transporturilor.

Autorizația este valabilă 24 de luni și vizează proiectul „Modernizarea și reabilitarea a 47 de stații de cale ferată din România” – S.R.C.F. Timișoara, Lot 1, Stația C.F. Băile Herculane.

Durata de execuție a lucrărilor este de 24 de luni, de la data începerii efective a acestora, anunțată de constructori.

Gara istorică, degradată

Lucrările de modernizare a stației CFR Băile Herculane au fost scoase la licitație în 2024 de Societatea Regională de Căi Ferate Timișoara (SRCF), iar contractul a fost atribuit în 2025. Potrivit proiectului, clădirea de călători va fi restaurată cu ajutorul unor specialiști în monumente istorice și artă.

„Obiectivele proiectului sunt restaurarea și reabilitarea clădirii existente, monument istoric, restaurarea elementelor interioare și exterioare originale degradate (picturi inițiale, mozaicuri etc.), lucrări ce vor fi realizate de artiști plastici atestați pentru refacerea componentelor artistice. Sala de așteptare va fi amenajată în holul central, ghișeul pentru casa de bilete va fi refăcut după modelul inițial, iar ceasul și scara interioară vor fi restaurate”, arată SRCF Timișoara.

Corpul auxiliar al gării va deveni Centru de Instruire a personalului feroviar, iar fațadele și planșeul din zona de acces vor fi restaurate, acestea fiind singurele elemente valoroase, conform studiului istoric.

„Modernizarea ansamblului de clădiri din stația Băile Herculane prevede lucrări de restaurare și reconfigurare la interiorul și exteriorul celor două corpuri – clădirea centrală și clădirea auxiliară –, înlocuirea instalațiilor sanitare, termotehnologice și electrice, a instalațiilor de detecție și semnalizare la incendiu, reabilitarea peronului aferent liniei I, dar și facilități pentru persoanele cu dizabilități, în scopul îmbunătățirii condițiilor de exploatare și al asigurării unor servicii moderne publicului călător”, se arată în documentația proiectului.

Vezi mai multe fotografii pe adevarul.ro.

The post Gara din Băile Herculane, renovată după un secol și jumătate de la inaugurare first appeared on Turism Istoric.