Vila Minovici din Cepari, ctitoria și reședința chimistului Ștefan Minovici

Dacă „Vila cu Clopoței” de le Șosea (Vila Minovici de lângă Gara Băneasa) este binecunoscută și îndrăgită de publicul larg, în special arhitectura sa în stil tradițional românesc, cât și prin faptul că găzduiește colecția donată de doctorul Nicolae Minovici municipalității bucureștene, mai puține detalii se cunosc despre locuința lui Ștefan Minovici din Cepari, județul Argeș.

Muzeul de Artă Populară dr. Nicolae Minovici ne prezintă acest monument, construit în același stil, având turnul înalt drept numitor comun. Vila lui Ștefan Minovici din satul Cărpeniș a fost probabil realizată de arhitectul Cristofi Cerchez, pe care frații Minovici l-au apreciat unanim, drept dovadă numeroasele proiecte care i-au fost comisionate. De pildă, aripa Institulului de Medicină legală, demolată în perioada comunistă, Sediul „Societății Salvarea”, de altfel pierdut, în bombardamantele celui De-al Doilea Război Mondial, sau, evident, „Vila cu clopoței”, reședința-refugiu a profesorului Nicolae Minovici.

Ansamblul Vilei Minovici, despre care se cunosc puține detalii, se află așadar în satul Morăști, iar vila se distinge prin turnul înalt, plasat de această dată central, având un foișor format din 10 coloane ce susțin arcade trilobate, marcă a stilului național românesc în arhitectură. Două corpuri de înălțimi mai joase marchează turnul, la stânga și la dreapta, iar zona inferioară e marcată de plasarea unei terase neacoperite, purtată de cinci stâlpi. Ansamblul a fost declarat monument istoric (purtând codul unic AG-II-a-B-13508), fiind astăzi proprietate privată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1944, se pare că vila a fost jefuită, Viorica Minovici purtând în sat haine „de țărancă”, după cum relata în jurnalul său preotul Gheorghe D. Marinescu, cel care a coordonat de altfel lucrările de construcție ale bisericii ctitorite de soții Minovici în Cepari.

Biserică ctitorită de Ștefan Minovici și soția sa, Viorica poartă hramul Sfântul Andrei Ștefan. În interiorul lăcașului de cult se pot observa și azi portretele votive tip bust, în medalioane, ale celor doi: Ștefan a fost reprezentat purtând un costum negru, pe când Viorica Minovici a fost înfățișată acoperită de un voal alb, astfel încât accentul cade asupra chipului său. Pictura îi este atribuită lui Emanoil Pătroiu din București. Aparent, din princina unor erori ale construcției, biserica s-a prăbușit în 1935, Ștefan nemaitrăind să vadă biserica finalizată. Chimistul a decedat la Morăști, în preajma sărbătorilor de iarnă din anul 1935, cerând apropiaților, în scris: „Niciun discurs, nicio floare, niciun doliu”. Soției i-a rămas sarcina de a avea în grijă finalizarea construcției, izbutită în 1940.

După moartea timpurie a tatălui său, pe când era doar un elev de școală, situația financiară a familiei a devenit îngrijorătoare. Mama a fost nevoită să se mute din Râmnicu-Sărat, unde fuseseră născuți copiii familiei Minovici, la Brăila, unde aceștia și-au urmat studiile. Din această perioadă, biografii fraților Minovici relatează un episod din care reiese legătura timpurie a tânărului Ștefan cu biserica:

„Încă de pe atunci, la vârsta aceea fragedă, când gândul copiilor e mai mult la joacă, Ștefan Minovici se pătrunde de simțul răspunderii față de sine și față de semeni. Pentru a veni în ajutorul mamei sale se frământă, face planuri peste planuri și le înlătură unul după altul, dându-și seama că sunt irealizabile. În cele din urmă, se oprește totuși la unul, singurul pe care-l socotește pe puterile lui: se duce duminicile și sărbătorile mari la biserica din mahalaua sa, unde trage clopotele și bate toaca sau, îmbrăcând veșminte de anagnost, ajută preotului la oficierea slujbei, cântând și în strană, alături de paracliser. Cei care cunoșteau situația materială precară în care se zbătea familia erau emoționați de acest simț de răspundere la un copil și-i strecurau în mâna lui micuță câte un gologan. Cei câțiva lei pe care-i aduna astfel îi ducea mamei…”.

În București, Ștefan Minovici a locuit alături de soția sa în vila neoclasică moștenită de această, situată în strada Popa Rusu.

Autor: Manolache Mădălina / Muzeul de Artă Populară dr. Nicolae Minovici

Foto sus: Vila Minovici din Cepari (monumenteromania.ro)

Surse:

• „Ansamblul Vilei Minovici”, Monumentele istorice din România, accesat la 18.10.2021,
• „Lista Monumentelor istorice 2015 – Județul Argeș”, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 113 Bis/15.Ii.2016, accesat la 18.10.2021.
• „Ştefan Minovici, ctitorul bisericii Cărpeniş din comuna Cepari”, Jurnal de Argeș, 24.06.2015, accesat la 18.10.2021.
• B. Angelescu, N. Ioanid, Frații Minovici, Ed. Tehnică, București 1970.
• Infoturism, Consiliul județean Argeș, accesat la 18.10.2021.
• Ion Năstase, Elena Stătică, Comuna Cepari. Județul Argeș. Trepte în timp, Ed. Ordessos, Pitești, 2008.
• Simina Stan, Adrian Bălteanu, „Reședința Ștefan Minovici Din Popa Rusu Nr. 24”, Arhitectura¸ 10 decembrie 2014, accesat la 18.10.2021.