Universitate unde ești?

Turismul în București este o provocare. Ce trebuie vizitat sau mai bine zis, ce merită vizitat? Răspunsul este cât se poate de simplu. Merită vizitat ceea ce te interesază. Turismul educațional este o ramură cât se poate de obscură pentru România. De ce? Principalele obiective turistice, monumente care atestă educația poporului român, sunt lăsate în paragină și deloc promovate. Nu este cazul atingerii unor paralele cu alte state, dar este cazul evidențierii stării în care se află Universitatea din București, instituție care prezintă o relevanță maximă pentru educarea românilor. Cu o vechime de 150 de ani, universitatea a reușit să ofere țării multe personalități și, cu toate acestea, nimeni nu i-a oferit nimic ei.

Existența Universității din București datează din 14 decembrie 1869. A fost construită, în primă fază, după planurile lui Alexandru Orăscu,în stilul neoclasic, pe locul fostului colegiului “Sfântu Sava” și continuată de arhitectul Nicolae Ghica-Budești, între 1912-1926. Relieful clădirii a fost realizat de Karl Storck, dar acesta nu a rezistat bombardamentelor aeriene din 4 aprilie 1944. În prezent, există 4 muze care îmbodobesc fațada clădirii. Ele au fost realizate de către sculptorul Emil Wilhelm Becker

În prezent, cu o simplă și neavizată privire te poți întreba când anume va ajunge această clădire măreață să se dărâme. Mii se studenți se perindă pe holurile sale și cu toate acestea nimeni altcineva nu dorește să o viziteze pentru că nu există programe turistice incluse pentru această clădire. În fond, renovările făcute în interior, nu au nici cea mai mică legătură cu ideea de restaurare. Se urmărește o modernizare rapidă și insipidă. Nimic din ceea ce face ca această construcție să fie unică și să impună respect nu mai este important pentru actualitate.

Se pierde mult, se pierde tot pentru că noi, românii, nu știm să investim în imaginea noastră. Universitatea a ajuns un simplu loc, în care, mecanic, pășesc studenții, însă nimeni nu mai este interesat de aspectele ce țin de măreția arhitecturală a acestei clădiri și nimeni nu își mai dorește să învețe aici pentru că ambientul este unul plăcut. Se pare ca a rămas doar renumele instituției.

Autor: Roxana Bot