Unde se află cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Românească

Unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din România, biserica Bărăţia, din oraşul Câmpulung Muscel, ridicată în secolul al XIII-lea, adăposteşte şi mormântul comitelui sas Laurenţiu de Câmpulung, cel care a dat şi numele oraşului. Însă piatra funerară a acestui comite are o importanţă istorică deosebită.

În interiorul bisericii Bărăţia, se află mormântul comitelui sas Laurenţiu de Câmpulung, decedat în anul 1300. După cum precizează profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”lespedea funerară a fost descoperită în anii ’60 cu ocazia unor lucrări de refacere şi constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Ţara Românească şi, totodată, prima menţiune scrisă a oraşului Câmpulung Muscel. Lespedea tombală din anul 1300 a comitelui Laurentius provenea din edificiul iniţial, suferind în construcţia ulterioară trei mutări succesive. S-a descoperit şi o criptă cu oseminte reînhumate, pe care a stat, într-o fază intermediară, piatra de mormânt”.

Laurenţiu de Câmpulung a fost ultimul comite sas al oraşului Câmpulung (în germană Langenau), din Ţara Românească. După modelul comunităţilor săseşti din Transilvania, şi grupul de saşi stabiliţi la sud de Carpaţi a avut în frunte un comite, ce purta şi numele de greav. După moartea lui, funcţia comitelui a fost înlocuită apoi de cea a „judeţului”, ales de orăşeni şi ajutat de 12 pârgari

”Laurenţiu de Longo Campo a fost, probabil, ultimul comite al Câmpulungului. Inscripţia de pe lespedea funerară, redactată în limba latină, este datată în anul 1300 şi are următorul text: Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC („Aici este înmormântat comitele Laurenţiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300”). În jurul acestui personaj s-a stârnit o amplă dezbatere ştiinţifică, unii istorici considerându-l un reprezentant al regelui maghiar, alţii un simplu ales al comunităţii săseşti din Câmpulung, ce dădea seamă unuia din voievozii de la sud de Carpaţi”, adaugă profesorul Constantin Vasilescu.

Legat de biserica unde se află preţioasa lespede funerară, mai trebuie precizat că într-o cronică realizată în 1764 de Blazius Kleiner, un călugăr franciscan din Câmpulung, se arată că Bărăţia a fost deservită mai întâi de călugări dominicani şi mai apoi de franciscani.