„Snow White and the Seven Dwarfs“ („Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”) este primul film de lung-metraj lansat de Walt Disney în 1937, după o muncă de trei ani. Pelicula are la bază povestea omonimă a Fraţilor Grimm.

„Inovaţii, inovaţii şi iarăşi inovaţii” scria publicaţia „Curierul Filmului“ în ediţia de Crăciun a anului 1938 despre pelicula ce a deschis drumul lung-metrajului animat – „Albă ca Zăpada“. De alt­fel filmul este şi animaţia clasică cu cele mai importante încasări din toate timpurile, în primul an doar pe teritoriul Statelor Unite acesta a adunat încasări de peste 4.000.000 de dolari.

Premiera filmului a umplut sălile oriunde a rulat. În New York, circa 800.000 de oameni s-au înghesuit în sălile de cinema să vadă capodopera momentului. La puţin timp după lansarea de pe 21 decembrie 1937 a filmului, Walt Disney a declarat: „Visurile mele cele mai scumpe au fost cu prisosinţă împlinite prin frumoasa primire făcută de public. Voi realiza în fiecare an un desen animat de lung-metraj.

Pinocchio, apoi Bambi…” În pofida acestui succes fulminant recunoaşterea criticilor nu a venit imediat. Filmul a primit o nominalizare pentru cea mai bună coloană sonoră în 1938, trecând aproape neobservat la acea ediţie a Premiilor Academiei Americane de Film. În schimb, în anul următor, Walt Disney va primi Oscarul de onoare (reprezentat de 8 statuete, dintre care şapte mici), cu menţiunea „Inovaţie indiscutabilă în domeniul cinematografic care a fermecat milioane de spectatori şi care a deschis vaste perspective cinematografiei”, acordat de Shirley Temple.

Nemulţumiri şi proces de plagiat

Filmul a costat în jur de 1.4 milioane de dolari, însă după lansare, când încasările au început să crească într-un ritm ameţitor, au început primele discuţii cu privire la bani. Walt Disney şi regizorul David Dodd Hand au folosit peste 750 de artişti însă nemulţumirile au apărut din partea celei care a dat glas personajului Albă ca Zăpada, cântăreaţa Adriana Caselotti, care a încasat suma de 288.000 de dolari, şi a tenorului Harry Stockwell (vocea Prinţului), care primise cam jumătate, şi care au cerut un supliment de plată pentru faptul că melodiile folosite în film au fost ulterior puse pe disc şi vândute separat. De asemenea, succesul i-a adus şi un proces de plagiat cu un cântăreţ american, Old Eli, care a declarat că în filmul lui Disney se regăseşte un cântec al său, însă justiţia a dat câştig de cauză producătorului.

„Albă ca Zăpada“, film de groază

Umanizarea pădurii în care vânătorul decide să o lase singură pe tânăra prinţesă, dar şi celelalte elemente, care azi ne par fireşti şi posibile doar în lumea virtuală a animaţiei, au făcut ca ­mulţi copii din acea perioadă să fie înspăimântaţi de lumea desenului animat. Lucrurile au mers până la restricţionarea accesului în sala de cinema a copiilor sub 16 ani neînsoţiţi, în Marea Britanie. În România, filmul a ajuns relativ târziu, undeva prin 1939, datorită cererii sale imense. Totuşi informaţia potrivit căreia nu ar fi rulat deloc până în 1989, cum s-a întâmplat cu pelicula „Dictatorul” (1940) a lui Charlie Chaplin, este eronată.

Acest material a fost publicat şi în revista Historia, nr. 102, iunie 2010.