Un obiect folosit la vrăjitorie acum 1600 de ani, găsit în Belgia

Patrick Schuermans a descoperit un fragment dintr-un dodecaedru vechi de 1.600 de ani în Belgia. Obiectul este datat din vremea Imperiului Roman pre-creştin, dar în perioada când era devastat de criză economică şi migraţia populaţiilor germanice.

Arheologul amator Patrick Schuermans se plimba pe un câmp din nordul Belgiei când detectorul său de metale l-a alertat despre prezenţa a ceva metalic sub picioare.

Un arheolog amator descoperă un obiect misterios cu un detector de metale

El a dat peste un fragment dintr-un obiect roman cu 12 feţe, numit dodecaedru.

Obiectul are o vechime de peste 1.600-1.700 de ani, potrivit experţilor de la Muzeul Galo-Roman din Tongeren, Belgia, şi era folosit într-o perioadă când credinţa localnicilor romanizaţi era mai mare în magie decât în religia şi cultul greco-roman, probabil din cauza instabilităţii prin care trecea imperiul.

Descoperirea sa va fi expusă acum la muzeu alături de un dodecaedru de bronz intact, găsit în apropiere prin 1939.

Dodecaedrele i-au nedumerit de mult pe arheologi şi istorici. Sunt de obicei obiecte geometrice cu 12 feţe, realizate din metal, goale pe interior. Au aproximativ dimensiunea unei mingi de baseball şi sunt punctate, iar din fiecare colţ ies ştifturi.

Peste 100 de dodocaedre şi artefacte misterioase găsite în nordul Franţei şi Belgia (care făceau parte din provincia Galia romană acum 1,600-1,700 ani)

Arheologii au înregistrat peste 100 dintre artefactele misterioase din nordul Europei în ultimii 200 de ani, conform Tom Metcalfe de la Live Science.

Toate au dimensiuni şi greutăţi diferite, cu dimensiuni de 5-10 cm şi au fost găsite doar în regiunile de nord-vest ale Imperiului Roman, multe în morminte antice.

Până acum, arheologii nu au întâlnit nicio menţiune despre obiectele acestea în textele scrise.

Nimeni nu ştie sigur cum le foloseau romanii. Unele teorii spun că au funcţionat ca dispozitive de măsurare, calendare, sceptre ornamentale, arme sau unelte.

Dodecaedrul roman era un obiect de magie, folosit de localnicii galo-romani în vremuri de restrişte

Dar experţii de la Muzeul Galo-Roman au o altă idee: romanii le-au folosit pentru ritualuri magice, cum ar fi prezicerea viitorului şi vrăjitoria.

Practica era locală. Galo-romanii aveau mai multă credinţă în magie decât în cultul imperial roman sau în religia greco-romană.

La 300 d.Hr., Imperiul Roman era divizat în dioceze, iar descentralizarea luase amploare după criza economică şi socială din secolul 3 d.Hr. Barbarii năvăleau la graniţele imperiale – au luat amploare marile migraţii ale populaţiilor germanice.

Taxele au crescut, prin urmare, localnicii îşi pierduseră încrederea în instituţiile romane.

După 330, după domnia împăratului Constantin cel Mare care a reunit imperiul, creştinismul a devenit noua religie oficială a Imperiului Roman de mai târziu. Împăratul a interzis nu doar cultele păgâne, ci şi practicile de magie.

Asta face ca dodecaedrele să nu mai fie găsite din acel moment, nicăieri în Belgia de azi (care făcea parte din Galia romană). „Aceste activităţi nu erau permise, iar pedepsele erau severe”, spune Guido Creemers, curator la Muzeul Galo-Roman, pentru Live Science.

„De aceea, probabil, nu găsim nicio sursă scrisă”, transmite curatorul, potrivit revistei Smithsonian