Un loc extraordinar de descoperit: Teruel, minunea Aragonului

Unul dintre oraşele care atrag mii de turişti anual în ciuda dimensiunii modeste, avînd o populaţie de doar 34.240 de locuitori, şi asta graţie faptului ca are statutul de capitală a provinciei cu acelaşi nume din Aragon, Teruel este dovada armonizării istoriei cu modernitatea.

Originile

Cucerită în secolul al VIII-lea de către mauri şi denumită Tirwal, cetatea Teruel va trece în zona de influenţă creştină ca urmare a ofensivei conduse de către regele Alfonso II, în anul 1171. Suveran al Coroanei de Aragon şi conte al Barcelonei, acestuia i se datorează structura pe care oraşul o va păstra pe tot parcursul Evului Mediu, fiind înconjurat de ziduri de fortificaţie, având iniţial şapte porţi de acces.

Obiectivele turistice

Ceea ce frapează în momentul în care rătăceşti pe străzile înguste ale oraşului este perfecta acomodare a edificiilor reprezentând epoci diferite la acelaşi context citadin. Istoria s-a depus în straturi, pe acceaşi stradă turistul putând descoperi turnurile de apărare construite în stilul maur, dar cu finalităţi creştine (cunoscut ca stil mudejar) din secolul al XII-lea, clădiri renascentiste, edificii aparţinînd stilului modernista (varianta spaniolă a art-nouveau) precum şi monumente datînd din perioada contemporană.

Una dintre cele mai populare atracţii ale oraşului este Catedrala. Fiind la origine o catedrală romanică, de-a lungul secolului al XIII-lea şi al XIV-lea aceasta a suferit transformări sensibile, fiind reconstruită în jurul anului 1335 în stil mudejar-renascentist. Cea mai valoroasă piesă din cadrul catedralei este fără îndoială tavanul, care conservă picturile de secol XIII în varianta originală.

Un alt obiectiv turistic cu o importanţă deosebită pentru bugetul local este Mausoleul Amanţilor şi mai ales sărbătoarea care se celebrează anual în cel de-al treilea sfârşit de săptămână al lunii februarie, cunoscută sub numele de Nunţile Isabelei de Segura. Conform legendei, Diego Marcilla, fiu al unui căpitan de viţă nobilă scăpătat este respins de către părinţii Isabelei, care îi acordă cinci ani pentru a strânge banii de care avea nevoie pentru a se putea căsători cu fiica lor. Acesta întârzie însă o zi, suficient pentru ca Isabel sa fie căsătorită cu alt bărbat. Povestea are un deznodământ tragic, Diego murind ca urmare a refuzului aesteia de a-i daun ultim sărut. 

O altă atracţie pe care oraşul le-o oferă turiştilor săi este Dinopolis. Situându-se într-o zonă cu numeroase şantiere paleontologice, dintre cele 15 complexe aragoneze în care s-au descoperit schelete de dinozauri, 13 aflându-se în Teruel, Dinopolis reprezintă atât un muzeu realizat respectând rigorile ştiinţifice, cât şi un parc de distracţii dedicat copiilor. 

Experienţa unui student Erasmus

Am ajuns în Teruel într-o zi de sâmbătă, 4 februarie. Primul contact cu acest oraş a fost intimidant. Coborând în gară, am întâlnit nişte scări uriaşe, decorate cu scene religioase, dar construite în stil maur. Aveam să aflu mai târziu că acea construcţie impozantă se numea Escalinata, şi avea rolul de a servi în secolele trecute credincioşilor catolici care doreau să recreeze drumul calvarului, experimentând suferinţa cristică.

Am vizitat catedrala, care la fel ca întregul oraş este o mostră a trecerii timpului, fiind construită în stil maur, dar înglobînd altare renascentiste, baroce şi amenajări realizate în secolul al XIX-lea. Am avut ocazia să văd tavanul de lemn pictat, adevărata mândrie a oraşului, ghidul informându-ne asupra faptului că alături de scenele religioase, există o serie de personaje reprezentate având ca model locuitorii epocii căreia artistul i-a aparţinut. Biletul de intrare la catedrală a fost de 2, 5 euro, în afara acesteia, cei care doreau putînd vizita şi bogata colecţie de sculpturi şi picturi religioase găzduită de Muzeul de Artă Sacră.

Surpriza cea mare pentru mine a reprezentat-o sărbătoarea Amanţilor din Teruel care  s-a desfăşurat sub forma unui târg medieval, grupuri numeroase de familii locuind în corturi în incinta şi în afara zidurilor oraşului, purtând haine specifice epocii evocate şi defilând cu ocazia procesiunii dedicate breslelor medievale. Dincolo de aspectele comerciale ale acestei puneri în scenă, era evident sentimentul de apartenenţă şi de continuitate pe care participanţii, de la cei mai mari la cei mai mici îl manifestau.

Locuitorii Teruelului sunt extrem de ataşaţi de simbolurile locale pe care le promovează cu asiduitate, unul dintre acestea fiind jamonul. Niciun turist nu poate refuza un platou de jamon, care este în realitate carne de porc afumată, tare şi sărată puternic din care se taie felii subţiri care se servesc cu vin. Deasemenea, odată ajunşi în Teruel nu pot fi ratate prăjiturile cofetăriei Muñoz sau ciocolata specială cu migdale.