Ocupația germană a Capitalei României, în timpul Primului Război Mondial, a fost marcată și de un incident bizar, de natură religioasă. Pe 17 februarie 1918, circa 20 de soldați bulgari, aliați ai germanilor, au furat moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov, considerat protector al Bucureștiului, de la Mitropolie.
Sfântul Dimitrie Basarabov, cunoscut și ca „cel Nou”, pentru a se deosebi de Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, este originar din satul Basarabov, din zona de nord-vest a Bulgariei. Moaștele sale au ajuns la București în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în contextul războiului ruso-turc din 1768-1774, aduse de generalul rus Piotr Saltîkov. Conform tradiției, generalul intenționa să ducă moaștele în Rusia, dar la rugămintea unui român, Hagi Dimitrie, relicvele au fost dăruite catedralei metropolitane din București. Astfel, din ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea, Sfântul Dimitrie Basarabov a devenit patronul Bucureștilor.
În februarie 1918, conform relatării făcute chiar de Biserica Ortodoxă Română în viața Sfântului Dimitrie Basarabov: “în timpul ocupației germane din primul război mondial, câțiva bulgari cu o mașină au furat moaștele Sfântului Dimitrie din catedrala Mitropoliei din București, cu scopul să le ducă peste Dunăre, în țara lor. Dar sfântul n-a voit să părăsească România”.
Au avut cunoștință germanii de acțiunea plănuită de aliații lor bulgari? Reacția comandantului trupelor germane, feldmareșalul August von Mackensen, cât și deznodământul incidentului, respectiv prinderea hoților din ordinul acestuia și înapoierea bunurilor furate, indică faptul că trupele germane nu au fost implicate.
Ce s-a întâmplat, de fapt, în noaptea de de 16 spre 17 februarie 1918? Informații despre acest incident sunt oferite de o scrisoare trimisă de mitropolitul primat al Bisericii Ortodoxe Române, Conon Arămescu-Donici, chiar în ziua de 17 februarie, către von Mackensen. Pin intermediul acestui document, mitropolitul l-a informat pe comandantul trupelor germane despre furt și l-a rugat să ia măsuri pentru recuperarea moaștelor:
„[…] o trupă de ostași bine înarmați prezentându-se la orele 2 noaptea și operând până către orele 3 – 4, mai întâi au înlăturat pe sergentul de serviciu din curte, ținându-l la o parte și au forțat ambele uși ale Bisericii Catedrale, apoi, servindu-se de instrumente puternice, au spart geamurile de la intrare, au năvălit spre altar, au ridicat cu forța prețiosul sicriu cu Sfintele Moaște, cu tot ce se afla acolo; după care au plecat din Biserică, cu toate cele jefuite și s-au transportat cu totul la automobilul pe care [îl] aveau îndosit și anume pregătit și plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală și întunecoasă și astfel automobilul a dispărut, – încotro nu se știe. Prin această nemaipomenită și nocturnă jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 soldați (bănuiți bulgari), înarmați, cari […] au lovit atât în interesul Bisericii noastre ortodoxe, cât și în credința și interesele poporului român. […]. Vă rugăm stăruitor ca să binevoiți a ordona să se ia cele mai urgente măsuri și să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaște, oriunde vor fi, urmărindu-se toți ostașii vinovați, binevoind a dispune reînapoirea sicriului cu Sfintele Moaște […]”.
Măsurile dispuse de feldmareșalul von Mackensen au condus la prinderea hoților la scurt timp după incident și la recuperarea bunurilor furate. Deznodământul incidentului a fost notat în jurnalul său de liderul conservator Alexandru Marghiloman, la 18 februarie 1918:
„Moaștele lui Sf. Dumitru s-au găsit. O oprire a automobilului a silit pe hoți să puie coșciugul într-o căruță și au putut fi astfel prinși la Daia, lângă Călugăreni. Horstmann îmi spune că Mareșalul [von Mackensen] a fost furios când i s-a anunțat răpirea și că ieri toată ziua a arătat o foarte mare nerăbdare. Va fi sever cu cei 18 sau 20 de bandiți, cari au fost arestați”.
Bibliografie:
Mihai Sorin Radulescu, Furtul moaștelor Sf. Dimitrie Basarabov, în Historia, nr. 84, decembrie 2008, pp. 26-29.
Viețile sfinților pe luna octombrie, ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2005.
Alexandru Marghiloman, Note politice 1897-1924, vol. III: 1917-1918, București, Editura Institutului de Arte Grafice ”Eminescu” S. A., 1927.